Ratiune si simtire. Cand se termina una si cand incepe cealalta , sau mai bine zis, cand preia una fraiele si cand se supune cealalta ?!
Nici "Sense & Sensibility" al lui Jane Austen nu m-a luminat prea tare in acest sens. In timp ce Elinor Dashwood este intruchiparea ratiunii pure, sora sa Marianne este exact opusul, fiind imaginea perfecta a sensibilitatii. La finalul romanului, trasaturile celor doua personaje se schimba radical, Elinor ajungand mai mult ca Marianne si Marianne mai mult ca Elinor.
Asadar, cand este bine sa asculti de ratiune si cand de inima ?!
Se spune ca "somnul ratiunii naste monstri", oare "somnul sensibilitatii naste ingeri" ?
La un moment dat ajungi sa fii fie multumit, fie dezamagit de una din ele, iar un melanj jumi-juma (care ar fi ideal) nu se prea poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Your comment awaits for aproval. Stay tuned :)