Pozitia copilului ... sau o lectie atat pentru parinti cat si pentru copii

        Week-endul trecut a avut loc evenimentul "Zilele Filmului Românesc", iniţiat de Centrul Cultural Francofon Buzău şi susţinut financiar de către Consiliul Judeţean prin intermediul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. 

         Cinefilii buzoieni au avut acces gratuit la proiecţia unora dintre cele mai de succes filme româneşti din ultima perioadă, printre care si producţia „Poziţia copilului”, regizata de Călin Peter Netzer si distinsa cu trofeul Ursul de Aur pentru cel mai bun film, la cea de-a 63-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin care a avut loc in acest an.

          Ce sa zic, batalia pe biletele gratuite a fost acerba :), iar cererea publicului a fost foarte mare, astfel ca, desi initial era programata o singura proiectie a acestui film vineri de la ora 20.00, organizatorii au luat decizia de a mai difuza o data pelicula si sambata de la ora 16.00.

       Raman datoare unei colege pentru ca si-a facut timp sa-mi faca rost de niste bilete, pentru ca in nadejdea mea ... trecea festivalul pe langa mine si nu reuseam sa ajung sa mi le iau :))) 

         Cel mai mult doream sa vad celebrul film "Pozitia copilului". Ma asteptam ca acesta sa aiba ceva din stereotipia filmelor romanesti, ca e asa neaos ... dar m-am inselat.  De aia imi spun mereu sa nu pornesc la drum cu idei preconcepute :) Uneori reusesc, alteori, ba ! Si macar de-as fi Balanta sau Gemeni sa tot cad in extreme, dar nici macar nu sunt vreuna din zodiile astea ! :) 

       Dar sa revenim la filmuletul in cauza.

     Sub aparenta mantie a evenimentelor comune, filmul este profund psihologic. Trateaza subtil si foarte inspirat relatiile interumane, incepand de la prietenii de o viata, continuand cu raporturile dintre soti si culminand cu relatia dintre o mama si fiul ei.

      Imi zicea cineva ca filmul acesta l-ar recomanda in special celor ce sunt parinti. Tind sa-l contrazic :) Eu l-as recomanda deopotriva parintilor, dar si copiilor lor.

      Parintilor pentru a vedea unde poate duce autoritatea lor si "dadaceala" exagerata si controlul intins la extrem. Aceste lucruri duc la ingenuncherea spiritului, vointei si demnitatii copiilor, la lipsa de actiune si incredere in fortele proprii, la exacerbarea vointei de a lupta pentru ceea ce si-ar dori in viata si de a obtine aceasta prin propriile forte. Repercusiunile psihice se vad in timp, afectand viata intima, caracterul si comportamentul.

        Asa s-a intamplat si cu Barbu, care in film este barbat in toata regula, dar care se revolta de abia la varsta maturitatii impotriva autoritatii si controlului exercitat de mama sa. Iar revolta sa ia forma cea mai dura si mai urata posibil (nu vorbeste cu mama sa, nu o lasa sa ii vina in casa, ajunge sa o injure in cel mai urat mod posibil etc., etc.) 

      Atunci cand are un accident de masina, omorand un copil, Barbu striga sus si tare sa il lase ai sai (mama si tata) sa se descurce singur, ca n-are nevoie de ei. Dar el singur nu este capabil sa-si rezolve problemele, nu are nici puterea , nici vointa necesare.

     Abia la finalul filmului se vede evolutia lui din punct de vedere psihologic. Daca pana atunci era ca un adolescent razvratit, la final isi ia destinul in propriile maini, face pasul care il transforma din baietel in barbat ! Din pasiv devine asertiv, iar mama sa are puterea de a-l lasa liber sa-si ia destinul in propriile maini. 

     Gestul simbolic al descuierii masinii pe care il face mama la finalul filmului echivaleaza cu taierea cordonului ombilical ... "copilul" este pe propriile picioare !

       Ziceam ca as recomanda filmul si celor ce sunt copiii cuiva deopotriva. De ce ? Pentru ca asa vor intelege mai bine ce inseamna sa fii parinte. Ce drame ascunde o mama care nu stie nimic de copilul ei, care se vede nevoita sa afle de la femeia care face curat in casa cum ii mai este acestuia. 

     Mama, desi personajul negativ in aceasta pelicula, este totusi de admirat. Nu se da in laturi de la nimic pentru a-si salva fiul (apeleaza la influenta, la bani, la cunostinte, la relatii). Se umileste in ultimul hal (vezi scena in care martorul la accident, dupa ce ii cere o suma fabuloasa pentru a-si schimba declaratia, ajunge sa ii plateasca el pana si cafeaua, demonstrandu-i ca totul este un joc al madriei si umilintei). Dar nu renunta la lupta pentru ca "saracul copil"sa nu aiba de suferit.

     Afla despre el lucruri intime si tulburatoare, iar vesnica intrebare fara raspuns este "dar ce ti-am facut ?" Iubirea pentru fiul ei este neconditionata ... nici cand o injura si aproape o loveste nu renunta la el ! Asta ar trebui sa inteleaga si copii despre parintii lor, vizionand acest film. Sa nu blamam mama in totalitate!

 

       Evolutia psihologica a mamei este mai spectaculoasa decat a lui Barbu, pentru ca ea evolueaza in sens invers fata de acesta. Daca Barbu prinde aripi si este eliberat, regasindu-se pe sine, mama sa se rupe pe sine dandu-i libertate lui Barbu. 

       Daca la inceput mama este o luptatoare si un leader , iar Barbu este pasiv si un om condus, la final rolurile ajung sa fie egale ... compromisul unuia aduce inaltarea celuilalt si astfel echilibrul este restaurat.

        

           Mi-a placut filmul la nebunie, modul in care este realizat si problemele pe care le trateaza ! Chiar a meritat trofeul !