M-am mutat

Dragii mei cititori sau vizitatori intamplatori :)
 
Am mutat blogul pe www.bloggerdeocazieeu.wordpress.com

De acum veti putea fi la curent cu postarile mele exclusiv accesand link-ul mentionat mai sus.

Va multumesc pentru intelegere si va astept pe blog cu lucruri mai interesante, mai atractive si de actualitate.

Pupici.

WI-FI ... aeroport ... ceva pentru calatori

     De cele mai multe ori, atunci cand am calatorit in diferite tari ale lumii, m-am izbit, inevitabil, de eterna problema a costurilor suplimentare ale convorbirilor telefonice sau ale utilizarii traficului de date. 

     Cautam cu disperare locuri cu WI-FI gratuit, gen cafenele, restaurante, baruri, hoteluri etc. pentru un check-in, o postare, un mesaj, o legatura cu cineva drag, in principal o conectivitate virtuala, pentru ca, nu-i asa , suntem in era Facebook-ului, Twitter-ului, Instagram-ului etc., pe care daca nu le folosesti, nu existi.:)))) Mai mult, daca nu esti activ p'acolo ceva vreme, intra lumea in panica si te da disparut. :)

     Insa, o situatie aparte se intalneste intotdeauna in ... aeroporturi. Da, da. In aeroport. Atunci cand astepti sa te imbarci sau cand astepti transferul de la un zbor la altul. Si credeti-ma, uneori astepti si o ora, daca nu mai bine (cunoscatorii stiu). Si atunci, cum iti omori timpul ? Pentru ca epuizezi repede si umblatul prin duty-free si savuratul vreunei cafele la suprapretul aeroportuar si rasfoirea vreunei reviste/carti pe care, uneori, chiar n-ai uitat sa o iei cu tine cand ai plecat de acasa etc.

     Din fericire, cineva s-a gandit sa ne curme tristetea si plictisul :) si a creat o harta interactiva pentru cei care patimim prin aeroporturi, astfel incat sa putem afla parolele retelelor wi-fi existente in acele locatii. Stati linistiti ... totul este legal ;) Creatorul este Anil Polat, inginer in securitatea informationala si blogger de calatorii.

     Articolul si implicit harta il gasiti pe www.mashable.com, la link-ul:

 http://mashable.com/2016/10/06/airport-wifi-map/#3gr6JtAKBqqg 

     Dati click pe simbolul avion din dreptul aeroportului unde va aflati ... et voila ... locatia, reteaua si parola :) Ce ziceti, salvati link-ul ? :D

      Sa va fie de folos ! 

De ce Valencia ?

          Vorbeam deunazi cu o prietena foarte buna despre locuri pe unde am fost, ce-am vazut, ce ne-a impresionat, ce anume ne-a ramas in minte din experientele avute pe acolo. Asa am ajuns la Valencia - Spania, si tot dand dintr-una in alta, am ajuns  sa ne povestim momente, imagini, simtiri pe care le asociem inevitabil cu Valencia.         

De ce Valencia ? Pai, Valencia pentru...

Valencia -  pentru plajele putin populate, aproape salbatice, unde faci un superb picnic la
                  malul marii, si-ti bagi picioarele in ea de apa (la propriu), pentru ca-i frumoasa rau,
                  chiar daca ploua si esti racita cobza si  afara-s 25 de grade si tu iti starmocesti nasul in
                  batista.

Valencia - pentru ca  sunt si baaaaaaarci si lume dezinvolta si tortilla patata

Valencia  - pentru ca-i amuzant si distractiv si e imposibil sa nu mergi la plaja si sa nu dai peste

                  barbati d-astia de culoare, cracanati la soare, doar cu in pled intr-o zona anume (care -sa

                  fim sincere- lasa mai mult loc imaginatiei si daca o ai a dacu' de buna  -
                  imaginatia, desigur - iti cam faci sange rau singura)

Valencia - pentru ca sunt discrepante d-astea vizuale gen tanti 50+ facand topless (huh ?!) si femei

                 20+ sau middle age, date naibii de frumoase ce sunt . Si afro-americance d-alea inalte si

                  super voluptoase, dar negre-negre-negre ca o noapte catifelata de vara.

Valencia - pentru ca te poti imprieteni la orice pas, chiar si cand iti ei lamai, cu cate un caine pug 
                deosebit de afectuos, plimbat  agale pe strazi de stapanul sau. Daca stapanul este si vreun

                spaniol d-ala super cool, prietenia devine dintr-odata foarte stransa :))))

Valencia - pentru Albufera, cu-ale ei canale si ape si minunatii naturale si iubirile ce le naste aici

Valencia - pentru ca orasul este imposibil de frumos ziua, insa extraordinar de elegant noaptea.
                 Si atat de ofertant , aiii de capul meu, incat nici nu te
                 mira ca este denumit si "orasul artelor si al stiintei",
                 remarcandu-se mai ales printr-o  grupare de cladiri
                 construite pe principii dintre cele mai futuriste.

Valencia - pentru Barrio del Carmen , o zona boema, trendy si
                  interesanta , „zona zero” a artistilor,  a poetilor si a
                  tuturor celor care vor sa se distreze. Cu baruri si
                  restaurante originale,  bizare uneori, diferite in toate
                  aspectele, magazine, standuri si oameni dintre cei
                   mai interesanti.

                  Pentru toate acestea, merita sa vizitezi Valencia, chiar si intr-un city - break intens atat in in calatorii, experiente, cat mai ales in sentimente.

Sampanie, muzica de camera, "magnolii si cianura" la teatrul din Buzau

    Buuuun, haideti sa vorbim astazi putin despre cum am ajuns sa fiu intampinata cu sampanie la teatru, sa ascult muzica de camera  (tot la teatru) si sa ma simt mai ceva ca Regina Angliei la dineul oficial organizat in cinstea  jubileului sau de diamant. Cu alte cuvinte si in traducere libera" bai, ia stai asa, am nimerit bine ?! Sunt la teatru sau la Candid Camera ?!"

    Ei bine, da ! Nu ! Nu , mai carcotasilor, nu-i "camera de ras", chiar e la teatru ! La Teatrul George Ciprian din Buzau, in celebra si faimoasa zi de sambata, 15 octombrie, inainte de piesa "Magnolii si cianura", in regia distinsei doamne Olga Delia Mateescu, o buzoianca neaosa de a noastra, si o ruda prin alianta de a mea proprie si personala ;)

    Asadar, ajungem si noi la teatru (ca doar nu credeati ca merg singura ) in pas lent, agale, printre baltoace si alte umezeli tomnatice.Mda, romantic, ce sa zic !  Ah, bine ca nu mai ploua, in puii mei, ca pana atunci tot ne-a dat cateva stropeli sa ne ajunga, de cred ca mai aveam putin si stricam si umbrela tot inchizand-o si deschizand-o in functie de intensitatea stropelilor sporadice!

    In fine, sa revenim ! Asadar, nu ne grabim, pentru ca avem tot timpul din lume pana sa inceapa piesa de teatru. Deh, asa e cand vii direct de la o petrecere si ti se pare ca timpul e prietenul tau cel mai bun si parca mai-mai se dilata cand esti plin de voie buna.

     Mai socializam pe treptele de la intrare, mai radem, zambim , ne salutam cordial cu doamna Olga Delia Mateescu si apoi ne indreptam tot alene pe scari in sus spre holul teatrului.

      Aici, ma trezesc brusc din letargie cand un baiat brunet, inalt, dragut foc ne intampina jovial cu ... Da , ati ghicit ... cu sampanie !!!! Aaaaa, stai mai, oi veni eu de la o petrecere, dar totusi nu cred ca am incurcat chiar asa rau locatiile!!!!

     "Aici e teatrul George Ciprian ?!", intreb total naiv si zambind un pic cam prea petrecaret. Ca de obicei, in mod inevitabil, starnesc hohote de ras.
    Frumuselul se uita in ochii mei verzi si zice :"Desigur, va rog sa serviti ! "  Ups ... i'm all smoshy !!!

    Iau paharul cu o mana sigura, dar tremuranda (ati inteles, da?! ... sigura in mintea mea, tremuranda in realitate!) si trec de frumusel doi pasi mai incolo. Aici, dau nas in nas cu doamna director al teatrului, care ne ureaza "bun venit", si inca ceva si altceva etc. N-am retinut (va rog sa ma scuzati doamna, dar nu eram chiar in apele mele !!)
    Mai fac doi pasi si abia atunci realizez ca holul teatrului este plin de oameni cu pahare de sampanie in mana. Hmmmm ... mai, frumuselule, las' ca te prind eu dupa ce termini paharele ! D'asta imi esti ?!

    Oricum, ma mai dezmeticesc putin si aud niste acorduri de flaut! Flaut ?! Bai, ce a avut sampania asta in ea?! Frumuseluleeeee , las' ca pun eu mana pe tine !!!! Incep sa se mai auda si niste clape. Hai, mai, las-o incolo de sampanie ! Acum aud muzica de camera !!!!

    Caut cu privirea sursa emiterii sunetului si il vad pe distinsul domn profesor Badaruta Marius de la liceul de arta "Margareta Sterian" din Buzau cantand la flaut , acompaniat la clape de un baiat, probabil un elev al liceului amintit.

    Devin constienta de atmosfera de calm si seninatate din holul teatrului, de oamenii cu pahare de sampanie in mana discutand in soapta, bucurandu-se de clipele minunate inaintea inceperii piesei de teatru. Superb.

    M-am simtit minunat ! Si am baut si sampania ! Cred ca si Regina Angliei si-a baut sampania la jubileul de diamant ! :)

      Despre piesa de teatru "Magnolii si cianura" intr-o postare viitoare.

      Ah, v-am zis ?! Actori au fost Carmen Tanase (cunoscuta pentru rolurile din serialele romanesti  Inimă de țigan, Regina, State de România, Moștenirea, Iubire ca in filme, Lacrimi de iubire ), Irina Ungureanu (Premiul pentru Cea mai buna actriţă în cadrul Galei Absolvenţilor 2008, U.N.A.T.C., pentru rolul Olivia din „A douăsprezecea noapte” si fiica Olgai Delia Mateescu), Paul Chiribuță (cunoscut pentru rolurile din Patul conjugal, Liliacul infloreste a doua oara, Dumbrava minunata), Ionuț Kivu (angajat al Teatrului Odeon din Bucureşti si vocea masculină oficială a postului Radio România Cultural)

Tomnatica

Mi-s lacrimile ploi reci de toamna tarzie si gandurile mi-s vant suierator si rece.
Mi-e inima focul cel din vatra ce trosneste din cand in cand atunci cand cate-un lemn a ars.
Mi-e sufletul scateia de lumina ce din carbunii arsi se-nalta cand ii bati.
Mi-e fiinta toata o frunza ruginie, ce stie ca trebuie sa moara azi, c-apoi sa reinvie plina de nesat.
Mi-s sentimentele ca trunchiuri lipsite de frunzisuri ale caror ramuri catre cer le-nalt.
Mi-s dorurile ca cerul plumburiu de vise ce s-au pierdut in aerul pustiu din cleanț.

Painting : Emerico Imre Toth - Hot Breeze

Mi-e drag de tine, Octombrie

    Mi-e drag de tine octombrie. 

    Mi-e drag ca-mi aduci aminte de mere pe prispa, de nuci in tarne, de joaca in foi de porumb, de gogosi cat cratita, aburind in aerul rece de toamna. De curtea bunicilor plina de povesti spuse la claca formata ad-hoc pentru depanusat. De caldura focului care ne inrosea obrajii si ne cocea porumbul din tepuse. De aburii grei ce ne ieseau din gura in hohote de ras, vorbe zglobii si voie buna.

    Mi-e drag de tine octombrie ca-mi aduci aminte de primul meu inceput, departe de casa, cand imi luam viata in maini si curajul in piept si plecam la facultate. De vise, dorinte si planuri ale inceputului de maturitate. De prietenii noi, de cursuri, distractii si nopti nedormite, de examene si de contestatii. De bursa de studiu ce-abia mi-ajungea intr-o luna. De ultimii ani de adevarata libertate, fara griji si inca plina de naivitate.

    Mi-e drag de tine octombrie ca mi le-ai dat pe mama si bunica, fiecare cu cate un octombrie al ei special. Nu-i asa ca, prin ele, am si eu putin din tine octombrie? Ca un ADN al vremurilor si al toamnei si al lunii.

    De-aceea mi-esti atat de drag, OCTOMBRIE, pentru ca te port in mine cu amintiri, cu vise, cu iubire. 

Toamna

Mi-e a toamna,
si-a must inasprit
si-a gutui aromate
si-a porumb copt
si-a mere dulci
si-a dor
si-a melancolie
si-a castane
si-a frunze ruginii
si-a DOR
si-a amintiri de-o vara
si-a manusi de mohair
si-a mana ta ...
si-a mine cand eram cu tine ...
Mi-e a toamna ...

Si mi-e incredibil de ... trist !

Pentru ca ...

Pentru ca am inima in sabii si un gol in stomac

Pentru ca inca mai am sperante ascunse si ganduri in balans

Pentru ca am atat de multa credinta in astre sa-mi faca avans

Pentru ca ori de cate ori vorbesc, am neliniste-n glas

Pentru ca astept, desi stiu ca-i un vis fals

Pentru ca am amintiri s-apoi zambesc in extaz

Pentru ca am insomii si sufletul treaz

Pentru ca rad, dar plang si-apoi cad

Pentru ca incerc sa m-adun , sa te uit, sa te las

Pentru ca m-ai iubit, m-ai ranit si-ai plecat

Pentru ca …  te-am iubit, te-am ranit, dar EU N-AM PLECAT ...

Ceva de zis ...

     "Pot sa-ti vorbesc sincer? Iti spun de la inceput ca sa stii cum stam... Eu vreau ceva serios, ceva de durata, ceva care implica . Nu ma intereseaza aventurile, nu sunt genul acesta. Am ajuns la o varsta si la o maturitate emotionala la care nu mai vreau, nu-mi permit mie insami si nu ma mai intereseaza copilariile, infantilismul,  aventurile si viata traita fara griji si fara asumare, in care sa fac eu doar ce vreau oricand, cu oricine si la orice ora.

     Vreau stabilitate, vreau o familie , vreau iubire, vreau sentimentul acela ca apartin cuiva pentru care mi-as da si ultima suflare. Cred acut in comunicare in cuplu, si mai cred ca aceasta este unul din punctele esentiale ale reusitei unei relatii. Consider ca discutand putem trece mai usor peste orice obstacole,.  Prin comunicare se poate trece peste orgolii, temeri si incertitudini. Acestea oricum nu au ce cauta intr-o relatie.

     Daca cer prea mult si crezi ca nu poti face fata sau ca nu vrei asa ceva, mai bine nu incepem nimic."

     Si cu toate acestea, desi punem cartile pe fata de la inceput, astfel incat "sa stim cum stam", care sunt asteptarile si telurile dorite, cu toate acestea, de cele mai multe ori, incepem ... Si incepem frumos, total implicat, total indragostiti, ne pierdem unul in altul, ne declaram afinitatea si sentimentele si dorintele ... Ne cautam avid atunci cand nu suntem impreuna, ne dorim frenetic, ne facem vise si planuri si nimic nu ni se pare imposibil.

      Si, ca orice indragostiti, ajungem sa nu ne mai putem concentra pe nimic altceva decat pe fiinta care ne-a acaparat existenta, ajungem sa simtim cum pierdem controlul asupra propriei vieti si incepem sa avem sentimentul ca depindem de celalalt, de aprobarile ei/lui, de zambetele ei/lui, de un singur cuvant de lauda sau de apreciere venite de la ea/el, in principiu, ajungem sa simtim ca pierdem independenta noastra ca indivizi si ne transformam din "eu" in "noi", ca ajungem "sa ne facem cheie"...

     Si astfel dam inapoi, ne cream prioritati, altele decat cele sufletesti, ne axam pe ce stim sa facem cel mai bine (pe munca, pe discutii lejere cu prietenii, fara implicare emotionala) , ne pierdem in alte detalii, cerem timp si distanta, ne indepartam de cea/cel care, putin mai inainte, era tot universul nostru. Ne cream false justificari pentru atitudinea noastra, ne amagim ca avem dreptate si ca, probabil, celalalt este in culpa.

     Ne imaginam ca am putea fi raniti, ca am putea pierde totul intr-o secunda, incepem sa gasim defecte, sa ne facem scenarii si ... abandonam. Ne impiedicam de primul obstacol aparut in drum si ... abandonam. Fara explicatii, fara justificari, fara sa vorbim ... pur si simplu ne facem nevazuti, devenim surzi si orbi si plecam, lasand in urma noastra intrebari fara raspuns, inimi distruse, deziluzii si dezamagiri.

     Raceala relationala distruge sentimentele, indepartarea taie legaturile energetice ale inimilor odata armonizate perfect, retragerea in coltisorul de confort emotional inchide total usa catre celalalt si pune zavorul acolo unde candva nu exista nici macar un fir de ata care sa-i desparta pe cei doi. Si asa se pierd iubiri, se marcheaza destine, se acumuleaza tristeti, resemnari, experiente de viata.

   

Despre riscuri, vise si zona de confort

   Imi pare rau si mi-e mila, da MI-E MILA, de acele persoane care nu reusesc sa iasa din zona de confort psihic/emotional, din globul de cristal in care s-au autoincuiat din teama, din lasitate sau din varii motive. 

   Zona de confort este buna ... pentru o perioada. Dupa care intervin frustrarile.  ACELE frustrari provenite din refuzul de a-ti asuma anumite riscuri, de a-ti trai viata asa cum ti-o inchipui la un moment dat, din a dobandi ceva la care sufletul tau ravneste suparator de insistent.

   Toti avem zona noastra de confort si toti ne cramponam la un moment dat de propriile noastre temeri, rationamente, negatii si limitari, refuzuri autoimpuse si renuntari "sigure". 

   Insa, diferenta dintre noi este modul in care reusim sau avem curajul sa incercam sa spargem globul de cristal si sa pasim dincolo de granita inchipuitelor noastre limite, sa rupem barierele si sa spunem asumat "fie ce-o fi, cu bune si cu rele imi asum riscurile castigului sau pierderii deopotriva."

   Din pacate, sunt unii oameni (si nu putini) care nu-si asuma riscuri. Insa, se zice ca "Omul nu stie cat de puternic este pana cand a fi puternic este singura optiune pe care o mai are". Desi nu sunt adepta tuturor citatelor motivationale, acesta este unul dintre cele mai elocvente pentru a determina iesirea din zona de confort si anume SITUATIA LIMITA, care actioneaza ca un ultimatum al iesirii din pasivitate. 

   De multe ori, tindem sa ajungem in astfel de situatii limita, sa fim la capatul prapastiei si abia atunci, constransi de imprejurari, sa actionam in sensul asumarii riscurilor. Si asta pentru ca este mult mai sigur, linistit si confortabil sa-ti refuzi asumarea eventualelor esecuri. 

Tindem sa punem in practica, din nou si din nou, in mod obsesivo-compulsiv povestea "drobului de sare". Si, din pacate, reusim astfel, din nou si din nou, in mod repetitiv, sa fentam viata, sa pierdem ocazii nenumarate pentru a obtine ce ne dorim cu adevarat, sa inlaturam oameni si vise si sa acumulam tristeti, neimpliniri si frustrari.

   Asadar, sa incercam sa ne depasim limitele, sa ne invingem fricile si sa actionam asumat ... Si, cine stie, poate la capatul curcubeului chiar este potirul de aur !

Poveste

Poveste

Ma cauti demult
Prin postari si prin poze
Prin prieteni comuni, prin ganduri, prin proze.
Ti-nchipui ca-s tot ce-i mai bun pe pamant.
Ai vrea sa ma ai doar cu-n singur cuvant.
Dar totu-i zadarnic, se pierde in vant,
raman doar iluzii, sperante … s-atat!
„Si totusi exista iubire, si totusi exista destin”
Asa se-mplineste si soarta in timp.
Ne-ntalnim azi de-odata, dupa lungi amagiri.
Tu, dornic ! De-o viata. Eu ... umila-n priviri.
Si-atunci incepe-o poveste, ce-o scriem putin.
In fiecare zi tot mai mult, mai subtil.
Gasesti tu in mine ce de mult chiar doreai.
Gasesc eu in tine ceea ce nu mai credeam.
Ajungem sa trecem printr-un vis. Ireal!
S-apoi vine teama!
De noi, de cuvant, de iubiri,
De iluzii, de pierderi, de dezamagiri.
Nu mai pot respira, mi-e sufletul plin.
In orice clipita si gandul mi-l tin
La tine, la noi, la un destin chiar divin.
In loc de unul, cum eram odinioara,
Acum suntem doi. Uff ... incepe sa doara!
Nu mai gandesc logic, rational,
Si orice as face, gresesc colosal.
Am nevoie de aer, de spatiu,
De-un timp doar al meu.
N-am nevoie de tine!
NU TE MAI VREAU !
Vreau liniste-n viata!
Si fiu iar doar eu !
Te-am dorit cu ardoare,
Odata demult.
Te-am dorit cu ardoare,
dar NU chiar ACUM.
Nu vreau sa te stiu, nu vreau sa fii tu.
Te-am vrut eu odata, dar NU chiar ACUM !
Iubiri vin si pleaca.
Iubiri de moment.
Iubiri care mor cu-n simplu regret.
Ar fi putut fi o viata frumoasa in doi,
De n-ar fi fost teama, de n-am fi fost NOI!
Te port azi in mine
Ca vesnic totem.
Te caut prin poze, postari ...
Da-mi un semn !

Dansul ... si barbatii

Dansul ... si barbatii

        Eu inca n-am inteles care-i treaba intre 99,99999 % dintre barbati si dans ... in sensul ca nu-i nicio treaba.

       Dansul e pentru femei si gay, cica.

       HUH ... CEEE ?! 

       Hai sa emitem judecati de valoare fara sa ne gandim, si dintr-o data sa facem categorii.

      Adica daca io, ca o femeie tipica ce sunt si careia ii place dansul, vreau sa merg la o petrecere si sa ... aaaaa ... DANSEZ, trebuie musai respectiva petrecere dansanta sa fie numai de femei sau, in cel mai bun caz sa fie si vreun d'asta cu orientari aparte ca sa ma simt si io bine, adica sa ... aaaaa...sa DANSEZ ?! Sa joc d'alea gen o sirba in doi, o hora(tot in doi), un vals, vreo doi pasi de tango sau mai rau, vreo doi, trei pasi de salsa ?!

        Mooooaaammmaaaaa ... am enumerat io alea de mai sus asa lejer ?! Mooooaaaaaamaaaaa, parca am injurat deodata, in aceeasi fraza, de mama, de tata, de tot neamul viu si adormit, de catei, de pisici, de porcul de la Craciunul trecut si de mielul de la Pastele ce va sa vina. 
     O adevarata blasfemie sa vorbesti de ... ce-s alea?!  Dansuri ?! Adica, ce-s alea, in puii mei ?! (ca sa nu zic p*** mea ca deja am mai folost expresia in postarea anterioara )

        Cat de cool, macho, perfect barbatesc poate fi sa nu stii nici macar sa faci doi pasi de dans cu partenera ta?! Adica, nu-ti zice nimeni sa fii guru dansurilor si sufletul petrecerii, dar nici s-o arzi calificat pe scaun toata noaptea parca nu-i ok, cand pe ea o danseaza toata lumea. Pe prietena ta, desigur. :)

        Dansul are atat de multe valente ... poate fi emotionant, amuzant, senzual, erotic pana la nebunie, innebunitor si uneori enervant. :)

        Am admirat intotdeauna cuplurile care se simt bine dansand. Au acea comuniune care se emana si prin dans, si sot-sotie fiind , nu se pune problema de gay-sme sau alte fantasmagorii. Sunt frumosi si calzi si, indiferent cum se inteleg in realitate, cum se simt atunci cand nu-i vede nimeni, ceea ce transmit prin acel dans in cuplu este unic.

        Sunt oameni si oameni, sunt cupluri si cupluri, dar eu intotdeauna ii voi admira pe cei care stiu si vor sa danseze. Pentru ca pentru mine dansul este o exprimare artistica, oricat de stangace ar fi. Este o relaxare si o traire.

         Cat de penibili vi se par cei din video de mai jos? Mie nu mi se par deloc (dar io-s doar o biata femeie sensibiloasa si nu inteleg deloc testosteronul dus la extrem. Pardon , ma scuzati, va rog) !

          https://www.youtube.com/watch?v=i2MMLaSOXzE