duminică, 29 decembrie 2013

Miracolul Craciunului

Se spune ca, la fiecare Craciun, pentru fiecare dintre noi se infaptuieste o minune. Eu pot spune cu mana pe inima ca in cazul meu negresit an de an, am fost binecuvantata cu miracolul Craciunul !

Anul acesta, Craciunul a infaptuit unul din cele mai importante miracole din viata mea in ultimii 5 ani!

Atat va zic "fiecare primeste plata sa", roata se intoarce, Dumnezeu e sus !  De aici incepe totul.

Cine judeca pe nedrept, va plati un pret, cine jura stamb va plati un altul, iar cine se tine de cleveteli, isi va primi "rasplata" sa. Cine e fatarnic (un Iuda care acum te pupa, peste doua minute rade de tine in fata ta), isi va primi "darul" sau. Roata se intoarce intotdeauna!

Cand cel care-ti era apropiat se intoarce impotriva ta, el uita un lucru ... tu ii stii tacticile si metodele pe care le are de a umili un alt om, ii stii modul de a gandi si de a actiona ... nu te poate pacali  !

Ceea ce e dezamagitor este ca foloseste cu tine aceleasi "arme" pe care le-a folosit de fata cu tine contra altor oameni. Le recunosti si fara sa fii "obsedat" (asa cum te cred ei). Este de ajuns sa privesti si vezi tot. Tu nu esti "obsedat" , esti DEZAMAGIT. Pentru ca investesti in oameni care nu merita. Ai mai facut-o o data, Craciunul trecut, dar nu ai invatat, ai dat personajelor o a doua sansa ... asa e normal. Insa , unii oameni nu merita a doua sansa ! PUNCT.

Nimic nu este intamplator in viata! Cine a mai fost lovit de soarta destul de aprig pana acum stie asta dar ... parca nu invata niciodata ca totul se plateste atunci cand te astepti mai putin si asa cum nici nu te astepti vreodata !

 Se zice ca omul cat traieste invata! Ei bine, unii nici macar nu s-au maturizat pana la aproape 50 de ani, dapai sa mai si invete ceva ! Trist ... pentru ei ... pentru ca duc o viata in care unica sursa de fericire este sa-si bata joc de altii (in diverse moduri mai mult sau mai putin subtile) ... aaaa ... si o alta fericire e shopping-ul :D .

Poate viata mea nu-i stralucita, dar asa cum o duc eu, am constiinta curata, imi recunosc greselile, dar n-am sa accept in veci sa mi se puna in carca greseli inchipuite. Niciodata n-am vorbit de rau pe cineva apropiat mie (familie, prieteni, cunostinte cu care am legat anumite legaturi spirituale, colegi cu care rezonez etc.) si cu atat mai putin nu am asteptat momentul ca ei sa se ridice de la masa si sa incep sa-i barfesc cu altii. Niciodata nu m-am razbunat, niciodata n-am rasplatit raul cu rau. Nici n-am s-o fac vreodata, pentru ca ar insemna sa ma pierd pe mine ca om. Ma astept ca cei apropiati mie sa aiba un comportament asemanator mie. Dar asta tine de educatia fiecaruia si de respectul pe care il are fiecare, in primul rand fata de sine insusi
Subliniez cuvantul "apropiat", folosit mai devreme. Nu ma afecteaza ce gandesc strainii, cunostintele intamplatoare, sau oamenii cu care nu am nicio legatura, iar pe ei nu-i afecteaza ce gandesc eu, ca d'aia sunt straini.

Miracolul pe care l-am trait eu Craciunul acesta ... este acela ca mi s-au deschis ochii sa vad cine imi sunt "apropiati" si cine "fatarnici". Este o viziune atat de importanta si atat de revelatoare ! Oameni atat de frumosi devin instantaneu atat de urati, incat ipocrizia lor ii poceste, rautatea lor gratuita ii mutileaza. Pacat ! Natura i-a inzestrat cu lucruri frumoase, insa omul din ei e putred, e decrepit ... ii lipseste spiritualitatea ... Dumnezeu e pierdut din ei. Pacat ! Mare pacat !

Dar ce bucurie pentru mine ! Miracolul meu mi-a aratat realitatea !

P.S. : "Infirmiera", "fata lui Manole" si alte personaje de basm care au intrat vreodata in povestea voastra si-au dat seama ce se intampla !

miercuri, 4 decembrie 2013

Momente din viata - ep. 5

Astazi un mic scenariu despre un moment din viata (nu a mea, ca eu nu-s asa spectaculoasa:)
              Majoritatea femeilor care se afla intr-o relatie "neoficializata" devin din ce in ce mai ... putin inteligente (asa ca sa fiu finuta). De ce ? Pentru ca uneori nesiguranta lor fata de fidelitatea si devotamentul partenerului le fac sa nu mai inteleaga nimic din ce se intampla in jurul lor.
             Sa luam o bucata cuplu : El ... un tanar mascul, destul de aratos, are tangenta cu o multitudine de femei datorita job-ului, ii cam merg ochii dupa altele, uneori si mainile... Deh, ce sa-i faci, daca nu se poate abtine omul! :D Si pana la urma de ce ar face-o, doar nu si-a pus latul de gat si saiba pe deget!!! Cel putin nu inca. A devenit insa plictisit si chiar enervat de relatia cu EA, o relatie pe care nici nu stie daca a vrut-o de la inceput. Nici nu stie cum a reusit sa reziste atatia ani. Dar apoi se gandeste la EA si totusi isi da seama ca ... ceva sentimente profunde exista, mai ales ca ea il sprijina si il ajuta mult. E "acolo" pentru el. O iubeste ?! Nu-si da seama ... inca.
             EA, o tanara si frumoasa felina, nici ea nu prea este usa de biserica, dar pentru ca a pus ochii pe el si, la naiba, a facut relatia asta sa mearga de vreo cativa ani incoace, tine cu dintii de ceea ce inca mai exista intre ei. Pana la urma , doar EA este cea care a vrut sa fie cu EL de la inceput si a facut tot posibilul sa-l aiba. Doar n-o sa renunte la el acum. Nici gand.
              EL nu prea vrea oficializari, devine distant, o trateaza cu ceva ce aduce a dispret.
              EA vrea siguranta, casatorie, copii, stabilitate.
             EL crede ca ar putea gasi altceva mai bun, EA nu crede ca ar putea gasi altceva si incepe sa-l bata la cap, sa bata tot felul de apropouri, sa devina morocanoasa, trista etc.
              Naspa ... cu atat mai mult cu cat ei si lucreaza impreuna.
            Lucrurile se complica atunci cand apar in scena alte personaje de gen feminin, cu care actorii nostri principali se intalnesc frecvent (din ratiuni obiective). Lui incep sa-i sclipeasca ochii (evident !). Ea incepe sa-si dea seama (la fel de evident!). La naiba , asta mai trebuia !!!
             Elementele perturbatoare feminine sunt o enigma, nu dau semne ca ar fi interesate de el si cu toate acestea EA se simte amenintata. De ce ? Pai incepe sa-si piarda inteligenta ... Incet - incet materia cenusie se autodistruge sub actiunea nociva a geloziei, incertitudinii si nesigurantei.
         Si ce face EA? Suspecteaza pe cine nu trebuie! Atentia ei, in mod prostesc, se indreapta catre o alta ea care chiar nu are nimic de a face cu masculul feroce si chiar nu e interesata de alde d-astia care sunt deja prinsi in relatii mai mult sau mai putin stabile. Probabil este si un joc al lui care, ca sa-i deraieze atentia EI de la adevarata perturbare, o face sa creada ca tipa aia indiferenta joaca teatru.
           Realitatea este ca el joaca teatru! Este interesat de alt element perturbator feminin. Acel element care se imbraca sexy si provocator. E adevarat ca este ceva mai mare decat el, dar se zice ca gaina batrana face ciorba buna :D Cu atat mai mult cu cat a vazut ca ea a mai fost cu unul mai tanar cu ceva timp in urma. Si uneori tipa asta chiar il incurajeaza. Sau doar are el impresia asta pentru ca, intotdeauna dupa incurajari si-o ia inevitabil de se cuminteste din nou. Dar, la naiba, chiar ii place jocul asta. O fi masochist si nu stia pana acum?! :)
              EL ranjeste ca motanul la oala cu smantana si ... "go for it", isi incearca norocul si nu se va lasa orice-ar fi! Asa ca el incepe sa se gudure pe langa elementele perturbatoare, lasand impresia ca e interesat de una, cand de fapt e interesat de alta. Machiavelic plan, dar bun pentru el.
              Tipa indiferenta are de pierdut. Toti din grup incep sa o inlature si ea habar n-are de ce. "You stupid fucks, it's not me !!!"- se gandeste tipa. Ea e vesela, rade, glumeste, nu arunca priviri galese, nu flirteaza cu aia care se perinda p-acolo, atitudinea ei este aceeasi cu toti barbatii din grup, iar ei chiar nu stiu ce sa creada. Bineinteles ca intre ei o vorbesc de rau si rad de ea. No comment! Barfa intre barbati e mai rea decat cea intre femei :D 
                 Dar sa revenim la personajul principal feminin - EA, care, inevitabil, cade in plasa ... Si uite asa apar certuri, lacrimi, nervi, distantare. In public ba apar,ba nu mai apar impreuna. Cand sunt impreuna el incearca sa o impace, ea se uita la el cu aerul ala gen "du-te naibii" (a auzit ea ca daca il tine mai la distanta il face sa inteleaga ca nu-i de glumit cu ea).
                Azi asa, maine asa, EL incepe sa se sature si-i arata ca chestia asta cu "the cold shoulder" poate fi si viceversa si ca daca-l mai f... la cap , s-ar putea s-o lase in durerea ei si sa-si caute alta!
            HMMMMM ... grea incercare pentru ambii, dar nu-i chiar dracul atat de negru ! Noroc cu prietenii, aia adevarati, care fac lobby mai ceva ca la parlamentul american si incearca sa puna motiuni de cenzura asupra atitudinilor astora dezbinatoare ! Multa munca pe ei, frate , si mai ales ... mult curaj. Risca sa-i piarda pe EL si pe EA de prieteni numai sa-i vada ca raman impreuna. Astia da prieteni.
                Tot circul tine de vreo cateva luni. Cunoscutii EI si ai LUI incep sa-si puna semne de intrebare, lumea nu-i mai vede cu ochi buni, de fapt lumea nu-i mai vede nici impreuna prea des. Asta-i groasa !
                Pana cand ... stai asa ! Ia uite-i pe astia ... ce bine se inteleg ! Bai, sa nu-mi spui !? s-au impacat?! Ete na ! :)))))))))

luni, 12 august 2013

Cine zice c-am imbatranit ?!

Cum iti dai seama ca ai inceput sa imbatranesti?

Pai e simplu ... cand oamenii incep sa ti se adreseze formal, la persoana a II-a plural "ce mai faceti", "aratati foarte bine", "asteptati la rand?" etc. Apoi cand apelativul "domnisoara", "duduie", "fetito" etc. este inlocuit cu "doamna", "madame", "femeie" :)
 Cand oamenii din jur te trateaza ca si cum ai fi bunica-ta si tu incerci sa le spui ca nu-i cazul de formalisme d'astea ca inca n-ai ajuns la varsta senectutii :)))

Primele semne apar atunci cand cu surprindere constati ca sunt altii mai mici decat tine ca varsta. Haide, bai, chiar nu mai sunt eu cea mai mica din grup, de la masa, din cercul de prieteni ?! La naiba ... s-au dus privilegiile !!! Acum toti se asteapta sa faci tu diverse, sa dai sfaturi, sa te comporti matur si rational, sa ai idei stralucite, ca doar ai o varsta, ce naiba, ai experienta !

Cand te comporti ca un copil rasfatat se uita la tine ca si cum ti-ai pierdut mintile :) Maaaamaaaaa si ce-mi place sa-i sochez ... uite asa de dragul de a le vedea mutrele contrariate :))) Bai, nene, chiar daca voi va incapatatnati sa ma faceti ... aaaa ... batrana matura, eu am ramas cu un suflet de copil pe care nu vreau sa-l pierd. Il mai exploatez uneori sa-mi aduc aminte ca traiesc ! Face bine la psihic, ar trebui sa incercati si voi, parol ! :)

joi, 18 iulie 2013

Nunta Zamfirei

        Am fost coplesita de emotie ... lacrimile mi-au izvorat linistit din colturile ochilor si s-au prelins nebagate in seama pe obrajii sustinuti de un zambet necontenit, dumnezeiesc.
                                                  
Revelatia ca "totusi exista iubire", cum spunea Adrian Paunescu in una din poeziile sale, ca totusi exista oameni atat de adevarati incat transmit chiar si prin imagini sentimente atat de puternice pe care  nu le poti controla, aceasta revelatie este unica.


Copyright 2008-2013 Kamyphotography

         Totul a pornit de la o postare de pe Facebook (bineinteles :) ) care facea referire la un album de fotografii de la o nunta traditionala, fotografii facute de Kamyphotography .  
         "Ok", zic, "nimic spectaculos pana acum" ... Insa nici eu nu as fi putut sa ma insel mai mult decat am facut-o cu acea remarca !!!  Am ramas pur si simplu fara cuvinte cu fiecare imagine care mi se dezvaluia pe monitor (acum, cred ca si fotograful a avut o contributie aici pentru ca ordinea fotografiilor in album este precum scenariul unei carti foarte bune care te acapareaza din ce in ce mai mult cu fiecare pagina citita prin care actiunea se dezvolta, complotul capata alte valente, totul devine foarte interesant).
         Dupa ce am vazut cele 225 de poze ale albumului (citez autorul :"Cu greu ne-am rabdat sa postam doar 225 de fotografii" :))) ) am spus soptit doar pentru mine, ca si cum n-as fi vrut sa risipesc vraja, sa stric magia : "Am fost la ... "Nunta Zamfirei". Am participat la adevarata taina a cununiei, asa cum nu mi-a fost dat niciodata pana acum sa fiu. Am simtit acel ceva, cum ca asa vrea Dumnezeu sa intelegem firea lucrurilor. Asa ... natural, spontan, simplu ... Si nu m-am putut satura ... Am revazut pozele over-and-over-again, am observat detaliile, am disecat emotiile, am fost mai mult decat implicata in poveste, asta desi nu cunosc mirii, nu cunosc nuntasii, pentru mine niste oameni perfect straini au facut minuni sufletesti.

          Traditia poate fi moderna, poate fi inclusa in celebrarea celor mai frumoase momente din viata noastra, traditia NU TREBUIE PIERDUTA. Traditia tine de noi, de trecutul si de viitorul nostru, o purtam in gene, o avem in ADN, traditia este legatura cu Dumnezeu, cu cat mai adevarata mai reala si mai profunda, cu atat mai vindecatoare, mai impaciuitoare, mai buna pentru linistea noastra sufleteasca.

          Va las sa vedeti pozele aici : https://www.facebook.com/#!/pages/Kamyphotography/116724468437168

P.S. : Toate drepturile asupra fotografiilor sunt rezervate Kamyphotography ; sursa Facebook.

Copyright 2008-2013 Kamyphotography


Nunta Zamfirei - George Cosbuc

E lung pamantul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, - fata lui -
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La inchinat.

Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintr-al printilor sirag,
Cati au trecut al casei prag,
De buna seama cel mai drag
A fost ales.

El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Rasarit,
Un print frumos si tinerel,
Si fata s-a-ndragit de el.
Ca doara tocmai Viorel
I-a fost menit.

Si s-a pornit apoi cuvant!
Si patru margini de pamant
Ce strimte-au fost in largul lor,
Cand a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvant mai calator
Decat un vant!

Ca ieri, cuvantul din vecini
S-a dus ca astazi prin straini,
Lasand pe toti, din cat afund
O mie de craimi ascund,
Toti craii multului rotund
De veste plini.

Si-atunci din tron s-a ridicat
Un imparat dupa-mparat
Si regii-n purpur s-au incins,
Si doamnele grabit au prins
Sa se gateasca dinadins,
Ca niciodat’.

Iar cand a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Din munti si vai, de peste mari,
Din larg cuprins de multe zari,
Nuntasi din nouazeci de tari
S-au rascolit.

De cum a dat in fapt de zori
Veneau cu fete si feciori
Trasnind radvanele de crai,
Pe netede poteci de plai:
La tot radvanul patru cai,
Ba patru sori.

Din fundul lumii, mai din sus,
Si din Zorit, si din Apus,
Din cat loc poti gandind sa bati
Venit-au roiuri de-mparati
Cu stema-n frunte si-mbracati
Cum astazi nu-s.

Sosit era batranul Grui
Cu Sanda si Rusanda lui,
Si Ţintes, cel cu trainic rost,
Cu Lia lui sosit a fost,
Si Bardes cel cu adapost
Prin munti salhui.
Si altii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n margarint!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi tesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.

Voinicii cai spumau in salt;
Si-n creasta coifului inalt
Prin vulturi vantul viu vuia,
Vrun print mai tanar cand trecea
C-un brat in sold si pe prasea
Cu celalalt.

Iar mai spre-amiazi, din departari
Vazutu-s-a crescand in zari
Radvan cu mire, cu nanasi,
Cu socri mari si cu nuntasi,
Si nouazeci de feciorasi
Veneau calari.

Si ca la mandre nunti de crai
Iesit-a-n cale-ales alai
De sfetnici multi si mult popor
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Si drumul tot era covor
De flori de mai.

Iar cand alaiul s-a oprit
Si Paltin-crai a starostit
A prins sa sune sunet viu
De treasc si trambiti si de chiu -
Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu
E nemplinit!
Si-atunci de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foisor
Iesi Zamfira-n mers istet,
Frumoasa ca un gand razlet,
Cu trupul nalt, cu parul cret,
Cu pas usor.

Un trandafir in vai parea;
Mladiul trup i-l incingea
Un brau de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cat eu nici nu pot
O mai frumoasa sa-mi socot
Cu mintea mea.

Si ea mergand spre Viorel,
De mana cand a prins-o el,
Rosind s-a zapacit de drag, -
Vatavul a dat semn din steag
Si atunci pornira toti sireag
Incetinel.

Si-n vremea cat s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Sa joace-n drum dupa tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdranganeii la opinci
Ca-n port de sat.

Trei pasi la stanga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de maini si se desprind,
S-aduna cerc si iar se-ntind,
Si bat pamantul tropotind
In tact usor.

Iar la ospat! Un rau de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, si tot oaspeti rari,
Tot crai si tot craiese mari,
Alaturea cu ghinarari
De neam strain.

A fost atata chiu si cant
Cum nu s-a pomenit cuvant!
Si soarele mirat sta-n loc,
Ca l-a ajuns si-acest noroc,
Sa vada el atata joc
P-acest pamant!

De-ai fi vazut cum au jucat
Copilele de imparat,
Frumoase toate si intrulpi,
Cu ochi sireti ca cei de vulpi,
Cu rochii scurte pana-n pulpi,
Cu par buclat.

Si principi falnici si-ndrazneti,
De-al caror buzdugan istet
Perit-au zmei din iaduri scosi!
De-ai fi vazut jucand voiosi
Si feti-voinici, si feti-frumosi,
Si logofeti.

Ba Penes-imparat, vazand
Pe Barba-Cot, piticul, stand
Pe-un gard de-alaturi privitor,
L-a pus la joc! Si-ntre popor
Sarea piticu-ntr-un picior
De nu-si da rand!

Sunt grei batranii de pornit,
Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit!
Si s-au pornit barbosii regi
Cu sfetnicii-nvechiti in legi
Si patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.

Si vesel Mugur-imparat
Ca cel dintai s-a ridicat
Si, cu paharul plin in maini,
Precum e felul din batrani
La orice chef intre romani,
El a-nchinat.

Si-a zis: - “Cat mac e prin livezi,
Atatia ani la miri urez!
Si-un print la anul! bland si mic,
Sa creasca mare si voinic, -
Iar noi sa mai jucam un pic
Si la botez!



vineri, 26 aprilie 2013

Indeletniciri de noapte - prajitureala

         Ce face omu' la ora 1.00 noaptea, in cursul saptamanii, cand a doua zi merge la servici dis-de-dimineata?!
         Sa va aud !  ... Nimic din ceea ce va inchipuiti, sunt convinsa !!!
         Face ... prajituri ! :)
         Ei bine, da ! E o noua indeletnicire de noapte. Pai,  mi se pare normal si firesc ca dupa o zi de munca si o iesire cu amicii la un Karaoke, sa te returnezi acasica pe la miezul noptii si sa te apuci de ... cocalit :)

        Pai da, ca doar nu statea reteta aia proaspat obtinuta sa se invecheasca in dulap ! No way ! Cu atat mai mult cu cat umbla vorba prin popor ca se face foarte repede :)

        Asa incat, se ia una bucata de noapte (asta nu-i un ingredient obligatoriu) si se amesteca cu :
300g biscuiti,
250g margarina,
50g ciocolata,
2 banane mari,
zeama de la jumatate de lamaie, 
2 plicuri de budinca cu aroma de caramel,
200 ml frisca, 
1 pliculet de ness, 
arome dupa gust (vanilie, rom, lamaie, portocala etc.),
putina cacao.

      Apoi se chinuie ingredientele astfel :

Etapa 1
- se topeste la foc mic margarina, iar dupa ce s-a lichefiat se pune si ciocolata pentru a se topi si dumneaei, asa ca sa nu se supere :) (eu am pus in acest amestec si niste esente de rom si vanilie)
- biscuitii se maruntesc si apoi se toarna peste ei margarino-ciocolata topita (ar fi trebuit ca eu sa fi stropit biscutii cu niste arome inainte de a-i amesteca, pentru a le da un gust mai bun, dar a fost ok si asa)
- compozitia biscuito-margarino-ciocolata se pune intr-o forma de tort detasabila (eu nu am avut, astfel incat am pus-o direct pe platoul de tort) si se da la rece pentru aproximativ 30 de minute, astfel incat sa se inchege.

Etapa 2
- se prepara budincile in conformitate cu instructiunile de pe plic si se lasa la racit
- se bate frisca in care se incorporeaza pliculetul de ness (daca va plac gusturile mai intense in frisca , dar si in budinca, puteti sa mai adaugati arome ... eu asa am facut :) )
- se taie bananele rondele
- se stoarce jumatate de lamaie

Etapa 3
- peste blatul de biscuiti se pun rondelele de banane, astfel incat sa fie acoperit in intregime
- bananele se stropesc cu sucul de lamaie
- peste banane se intinde in strat uniform budinca
- peste budinca se pune frisca amestecata cu ness-ul
- totul se orneaza cu putin cacao pe deasupra.
Tortuletul astfel obtinut se da la rece.

      Hmmm ... yummy-yummy ... nici n-am apucat sa fac poze :(  Deja batuse gongul de ora 2.00 noaptea cand am terminat cu prajitureala :)
      Dar promit sa fac un update la postarea asta, in care sa incorporez niste pozute :) Asta, desigur, daca mai gasesc ceva cand ajung acasa si nu mi-a fost devorata opera culinara in totalitate !!! :)

      Daca vreti sa incercati reteta , este usoara, repede de facut si destul de gustoasa :)

      Pofta buna !


UPDATE : Iata si prajiturica :))






miercuri, 24 aprilie 2013

Drame feminine :)))

          Toti la un moment dat am dat dovada ca suntem superstitiosi intr-un fel sau altul. Pornind de la ideea cu varsatul sarii ca semn premonitoriu al unei certe iminente sau al celei potrivit careia intoarcerea din drum e semn de rau augur, aaaaa ... si sa nu uit de celebra pisica neagra care daca iti taie calea e vai si amar de tine in ziua/noaptea respectiva (ce vina are sarmana pisicuta ca-i un piculet mai negruta?!),  superstitiile sunt prezente in viata noastra mai mult sau mai putin constient.
       Chiar daca esti un ateu convins in aceasta privinta, macar o data in viata te-ai lasat prada unei superstitii, oricat de naiv si prostesc ar parea. :)
        Nu recunosti acest lucru ?! Ei bine, eu da !
        Eu m-am lasat prada superstitiilor de mult mai multe ori de cat as fi vrut (chiar daca ma consider o fiinta destul de inteligenta cat sa nu cad in pacatul celebrului "crede si nu cerceta").  Dar, intr-un week-end spectaculos, am demontat una dintre superstitiile feminine, zic eu ! Outfit-ul ghinionist si-a pus la pamant blestemul ! :)

        Buuuun , de unde incepu' totul ... pai tot de la un week-end, dar mai putin norocos, cand ma imbracai eu cu o bluzica vaporoasa si cu niste pantalonasi crem . Mi-a mers prost !!!! Nu m-am simtit bine la petrecere, nu m-a luat nimeni la dans, m-am enervat ...   
       Deeeeeci , am ajuns la urmatoarea concluzie (foarte logica de altfel si gandita cat se poate de rational - nu ma intrebati algoritmul de calcul ca nu va pot divulga secretul) :  "OUTFIT-UL  E VINOVAT" !
      Mi-am zis ca n-o sa mai ma imbrac in veci cu lucrurile alea !!! :))) Stupid ... i know ! :) Dar cu toate astea, n-am mai pus mana pe ele o vreme.
    
      Apoi s-a produs inevitabilul ... am dat peste ele in dulap ! Si ele , parsivele, imi faceau cu ochiul de acolo din intunecimea celulei in care le intemnitasem pentru ca inca erau frumoase, pentru ca de aia le-am cumparat ca mi-au placut si-mi stateau bine, pentru ca ... ERAU ACOLO !

      Ca o adevarata eroina a cartilor lui Vergiliu, ma razvratesc contra destinului si a fatidicului si imbrac din nou, sfidatoare, tinuta aceea malitioasa. Fie ce-o fi !  

     Asadar, un alt week-end ... o alta ieseala ... acelasi outfit. Dar povestea e alta ! De data asta imi merge bine, ma distrez ca si cum n-as mai apuca vreodata sa fac acest lucru, sunt admirata, ma simt bine :)))

       So, what the heck is this ?! Am infrant fatidicul, am calcat in picioare superstitiile, outfit-ul meu a fost exorcizat, a renascut mai pur din propria cenusa precum Pasarea Phoenix ? :)))
      Did i just beat the odds ?! :)
    
    

Pozitia copilului ... sau o lectie atat pentru parinti cat si pentru copii

        Week-endul trecut a avut loc evenimentul "Zilele Filmului Românesc", iniţiat de Centrul Cultural Francofon Buzău şi susţinut financiar de către Consiliul Judeţean prin intermediul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. 
         Cinefilii buzoieni au avut acces gratuit la proiecţia unora dintre cele mai de succes filme româneşti din ultima perioadă, printre care si producţia „Poziţia copilului”, regizata de Călin Peter Netzer si distinsa cu trofeul Ursul de Aur pentru cel mai bun film, la cea de-a 63-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin care a avut loc in acest an.
          Ce sa zic, batalia pe biletele gratuite a fost acerba :), iar cererea publicului a fost foarte mare, astfel ca, desi initial era programata o singura proiectie a acestui film vineri de la ora 20.00, organizatorii au luat decizia de a mai difuza o data pelicula si sambata de la ora 16.00.
       Raman datoare unei colege pentru ca si-a facut timp sa-mi faca rost de niste bilete, pentru ca in nadejdea mea ... trecea festivalul pe langa mine si nu reuseam sa ajung sa mi le iau :))) 

         Cel mai mult doream sa vad celebrul film "Pozitia copilului". Ma asteptam ca acesta sa aiba ceva din stereotipia filmelor romanesti, ca e asa neaos ... dar m-am inselat.  De aia imi spun mereu sa nu pornesc la drum cu idei preconcepute :) Uneori reusesc, alteori, ba ! Si macar de-as fi Balanta sau Gemeni sa tot cad in extreme, dar nici macar nu sunt vreuna din zodiile astea ! :) 
       Dar sa revenim la filmuletul in cauza.

     Sub aparenta mantie a evenimentelor comune, filmul este profund psihologic. Trateaza subtil si foarte inspirat relatiile interumane, incepand de la prietenii de o viata, continuand cu raporturile dintre soti si culminand cu relatia dintre o mama si fiul ei.

      Imi zicea cineva ca filmul acesta l-ar recomanda in special celor ce sunt parinti. Tind sa-l contrazic :) Eu l-as recomanda deopotriva parintilor, dar si copiilor lor.
      Parintilor pentru a vedea unde poate duce autoritatea lor si "dadaceala" exagerata si controlul intins la extrem. Aceste lucruri duc la ingenuncherea spiritului, vointei si demnitatii copiilor, la lipsa de actiune si incredere in fortele proprii, la exacerbarea vointei de a lupta pentru ceea ce si-ar dori in viata si de a obtine aceasta prin propriile forte. Repercusiunile psihice se vad in timp, afectand viata intima, caracterul si comportamentul.

        Asa s-a intamplat si cu Barbu, care in film este barbat in toata regula, dar care se revolta de abia la varsta maturitatii impotriva autoritatii si controlului exercitat de mama sa. Iar revolta sa ia forma cea mai dura si mai urata posibil (nu vorbeste cu mama sa, nu o lasa sa ii vina in casa, ajunge sa o injure in cel mai urat mod posibil etc., etc.) 
      Atunci cand are un accident de masina, omorand un copil, Barbu striga sus si tare sa il lase ai sai (mama si tata) sa se descurce singur, ca n-are nevoie de ei. Dar el singur nu este capabil sa-si rezolve problemele, nu are nici puterea , nici vointa necesare.
     Abia la finalul filmului se vede evolutia lui din punct de vedere psihologic. Daca pana atunci era ca un adolescent razvratit, la final isi ia destinul in propriile maini, face pasul care il transforma din baietel in barbat ! Din pasiv devine asertiv, iar mama sa are puterea de a-l lasa liber sa-si ia destinul in propriile maini. 
     Gestul simbolic al descuierii masinii pe care il face mama la finalul filmului echivaleaza cu taierea cordonului ombilical ... "copilul" este pe propriile picioare !

       Ziceam ca as recomanda filmul si celor ce sunt copiii cuiva deopotriva. De ce ? Pentru ca asa vor intelege mai bine ce inseamna sa fii parinte. Ce drame ascunde o mama care nu stie nimic de copilul ei, care se vede nevoita sa afle de la femeia care face curat in casa cum ii mai este acestuia. 
     Mama, desi personajul negativ in aceasta pelicula, este totusi de admirat. Nu se da in laturi de la nimic pentru a-si salva fiul (apeleaza la influenta, la bani, la cunostinte, la relatii). Se umileste in ultimul hal (vezi scena in care martorul la accident, dupa ce ii cere o suma fabuloasa pentru a-si schimba declaratia, ajunge sa ii plateasca el pana si cafeaua, demonstrandu-i ca totul este un joc al madriei si umilintei). Dar nu renunta la lupta pentru ca "saracul copil"sa nu aiba de suferit.
     Afla despre el lucruri intime si tulburatoare, iar vesnica intrebare fara raspuns este "dar ce ti-am facut ?" Iubirea pentru fiul ei este neconditionata ... nici cand o injura si aproape o loveste nu renunta la el ! Asta ar trebui sa inteleaga si copii despre parintii lor, vizionand acest film. Sa nu blamam mama in totalitate!
 
       Evolutia psihologica a mamei este mai spectaculoasa decat a lui Barbu, pentru ca ea evolueaza in sens invers fata de acesta. Daca Barbu prinde aripi si este eliberat, regasindu-se pe sine, mama sa se rupe pe sine dandu-i libertate lui Barbu. 
       Daca la inceput mama este o luptatoare si un leader , iar Barbu este pasiv si un om condus, la final rolurile ajung sa fie egale ... compromisul unuia aduce inaltarea celuilalt si astfel echilibrul este restaurat.
        
           Mi-a placut filmul la nebunie, modul in care este realizat si problemele pe care le trateaza ! Chiar a meritat trofeul !    
         

          
        

marți, 23 aprilie 2013

Din inima pentru o inima ... Cezar Iulian Marin

El este Cezar ... si are nevoie de noi !




"Cezar s-a născut pe 12 ianuarie 2013 și a fost diagnosticat cu 2 probleme destul de complicate: atrezie de esofag (lipsa unei porţiuni din esofag) şi tetralogia fallot (o malformaţie din cauza căreia inima pompează în organism şi sânge neoxigenat). Ambele malformaţii necesită intervenţii chirurgicale.
Pentru atrezia de esofag, deja primul pas s-a făcut, s-a intervenit chirurgical la nivelul stomăcelului, unde s-a introdus o sondă, numită gastrostomă prin care este hrănit, urmând ca la vârsta de 1 an să i se
facă reconstrucţia esofagului (bineînţeles, tot printr-o intervenţie chirurgicală).
În ceea ce priveşte tetralogia fallot, aceasta trebuie corectată în primele 4 - 6 luni de viaţă, pentru ca a nu-i fi afectate alte organe sau în cel mai rău caz creierul.
Operaţia se poate face în străinătate, unde au nevoie de aproximativ 20.000 de euro pentru tot ce înseamnă operaţie, costuri pre şi postoperatorii, controale, drumurile către medici etc...
"

         Asa incepea postarea unui eveniment la care am fost invitata pe Facebook de unul din prietenii mei din lista. 
          Alaturandu-se cauzei lui Cezar, mama fiind la randu-i si neconcepand ca un parinte sa treaca pin ceea ce trec parintii micutului, Alina Negoita, unul din fotografii buzoieni, a avut initiativa organizarii unui eveniment, in care timp de doua zile, sacrificandu-si week-ul, avea sa isi puna la dispozitie serviciile in mod gratuit oricarui om de bine care in schimbul unei sedinte foto ar fi facut o donatie, in functie de posibilitati si marinimie, pentru ajutorarea lui Cezar Iulian. 
        Alina a apelat pentru sprijin si colaborare si la Andrei Butnaru, un alt fotograf cunoscut din Buzau, si impreuna au umanizat niste suflete, printre care s-a numarat si al meu. Poate contributia mea a ajutat, macar cat o picatura intr-un ocean, la salvarea lui Cezar, pentru ca se zice ca picatura cu picatura se formeaza marile, se umple paharul, se poate salva o viata.
       Am avut onoarea de a discuta, atunci cand am tinut shooting-ul, cu una din rudele apropiate ale micutului, sa aflu mai multe despre starea lui, sa vad poze care nu au fost publicate niciunde pana acum, sa vad dragostea cu care il inconjoara cei dragi lui, sa vad ca Cezar TRAIESTE.
         Ne-am facut promisiunea de a ne vedea la anul, cand Cezar va trece peste dificultati. Sa ne vedem, ziceam, in acelasi parc, in acelasi prim week-end din aprilie, dar in care vedeta sedintei fotografice sa fie insusi micutul Cezar Iulian, jucandu-se ca un copil normal si bucurandu-se de viata.
        I-am scris lui Cezar mesaje de bine si i-am transmis gandurile noastre bune. Si astea ajuta, sa stiti ... mai mult decat ne putem inchipui.
           Sa te faci mare si frumos Cezar ! Sa fii sanatos si Doamne ajuta !
         Orice gest al vostru cat de mic ajuta. Daca vreti, puteti afla mai multe despre Cezar pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/dininimapentruoinima?fref=ts sau pe blogul intocmit special pentru aceasta cauza  http://inimaluicezar.blogspot.ro/  

          Acesta este Cezar ... si inca mai are nevoie de noi !


        
           

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Ambasadorul de la ZorileStore

           Iata ca am primit si cadouaşul de la ZorileStore, in cadrul campaniei pe care au organizat-o pentru alegerea unui ambasador care sa-i reprezinte. Nu sunt balerinii pe care mi i-am dorit initial cu ardoare (cei rosii cu mireasma de vacanta) pentru ca nu mai aveau numarul meu pe stoc, dar in schimb sunt unii albastri, cu veste de poveste si foarte inspirationali.

          
         Bineinteles ca i-am incaltat imediat ce i-am primit, m-am bucurat exact ca un copil cand primeste o acadea si mi-am facut primele impresii.
            A fost cam asa :" ... uhuhuuu ... ce-mi plac !!!" :)

           Balerinasii sunt foarte comozi, calapodul este foarte bun, nu te deranjeaza deloc. 
         Talpa este moale si facuta in asa fel incat sa nu simti toate pietricele si denivelarile de pe drum (ceea ce este foarte bine pentru cei care merg mult pe jos), lucru care ajuta foarte mult picioarele sa nu oboseasca in exces.
         Interiorul este de panza (cred ca-i in tratat, habar nu am ca nu le am p'astea cu materialele :) ) In schimb ceea ce este important este ca materialul din care sunt facuti lasa piciorul sa respire si il ajuta sa nu transpire, situatie care ar fi putut deveni suparatoare la temperauri mai ridicate, dar nu este cazul balerinilor mei.
         Partea de sus care se inchide la glezna este din bumbac foarte moale (sau cel putin cred ca este bumbac, v-am mai zis, nu sunt cunoscatoare de materiale), iar modelul merge purtat atat la fuste (de preferat de denim , zic eu , ca arata mai trendy ) cat si la pantaloni (de preferat cei care sunt scurti mai sus de glezna, asa cum i-am purtat eu in imaginea alaturata).

           Singurul aspect care ma deranjeaza putin este faptul ca balerinii acestia sunt un pic cam decupati in fata. Eu , avand piciorul mai lat, mi-ar fi placut ca sa fie putin mai acoperiti, insa per total sunt ok.

        Sunt confortabili (cred ca am mai zis asta :) ) , se muleaza foarte bine pe picior si nu deranjeaza cu nimic nicio parte a acestuia.
       Calitativ, nu am nimic a reprosa. Perechea pe care am primit-o este in stare perfecta, sunt cusuti si lipiti ok. Finisajul este bine realizat. 
           Raportul pret - calitate zic eu ca este 1:1, deci, daca vreti sa-i achizitionati, ii recomand cu incredere :) 
               Ah, am uitat sa va spun ce model sunt :))  Acestia sunt "Balerini SUGAR pentru femei LITTLE NICOLE STRIPE (5898255_BLUE)".

            Acum, ma bucur sincer ca vremea s-a incalzit si s-a hotarat sa lase si soarele sa-si faca de cap, pentru ca pot purta linistita balerinii mei frumosi la o plimbare prin parc :) Daca ma prinde ploaia, s-ar putea sa cam iau apa la bord, dar, ce ati vrea daca incaltarile sunt de panza!!! Deci, aveti grija la vremea mai ... plangacioasa :))

            All in all ... sunt incantata de cadoul primit de la ZorileStore si sper sa ma faca si ambasadorul lor pentru a va prezenta si alte produse care sunt sigura ca sunt la fel de bune si frumoase ca perechea mea de balerini bleu vargat :)

      
              
          
           

miercuri, 17 aprilie 2013

Parerea mea ...

           M-am hotarat sa scriu despre acest subiect dupa ce am fost in dubiu daca sa ma aventurez sa-mi expun parerea public sau nu. Dar, pana la urma, asta este pararea mea si cine nu-i de acord, e liber sa gandeasca ce vrea, cum vrea, prin prisma propriei perceptii a situatiei in cauza.

           Statele Unite ale Americii ... luni ... un maraton ... un atentat ...

           Am aflat marti dimineata cu stupoare ca in Boston a avut loc probabil un nou atentat, două explozii avand loc luni în apropierea liniei de final a maratonului din Boston.
          Aproape instantaneu in online au aparut fotografii de la fata locului, imagini filmate ale tragediei, comentarii care mai de care prin care se relatau intamplarile, interviuri ale martorilor si supravietuitorilor etc. Un adevarat film de groaza, dar care nu avea nicio urma de fictiune, niciun "Stop act" si de la capat. Machiajul era real.

          Dupa cum se stie, americanii au o foarte mare reactie de raspuns la tragedie, imediat mobilizandu-se pentru pentru reducerea efectelor dezastrului, pentru prevenirea inrautatirii situatiei, pentru ajutorarea celor aflati in primejdie, in suferinta etc. Din acest punct de vedere, sunt de admirat cu cata viteza de reactie actioneaza in momente tensionate, in momente de disperare, cum se coalizeaza , cum se solidarizeaza.

           Insa ceea ce nu pot accepta la ei este relatarea hollywoodiana a situatiei. Totul este prezentat intr-o aura de film.

        Fotografiile de la locul evenimentului surprind toate detaliile macabre ale tragediei (sange peste tot, membre imprastiate, oameni ciopartiti si bineinteles, steagul american plin de sange, calcat in picioare, fotografiat simbolic la locul dramelor).


          Casa Alba posteaza (intr-o maniera total nepotrivita zic eu) o fotografie din Biroul Oval cu Obama care "primeste de la seful FBI-ului, un update al exploziilor care au avut loc in Boston".

            Deja au inceput sa apara povestile diferitilor supravietuitori ai exploziilor (spre exemplu, "Povestea tragica a copilului care a supravietuit" - in care se relateaza viata acestuia si tragediile care l-au inconjurat nu numai in raport de evenimentele de luni de la maraton). Ma astept sa urmeze documentare pe Discovery Chanel, filme inspirate din acest eveniment etc. , etc.

           Americanii, pana nu fac ceva spectaculos si cinematografic din orice eveniment, nu se simt bine. Intr-un fel sunt de admirat ... asa isi striga ei durerea sau bucuria (depinde de eveniment).  Dar pe de alta parte ...
          Atentate si tragedii au fost si sunt in multe tari (vezi atentatele din Spania, Marea Britanie, Japonia etc.) Dar tragediile lor nu au fost marcate atat de spectaculos niciodata. Nu s-a emfazat nimic, nu s-au postat fotografii cu presedintii, cu prim-ministrii, cu imparatii de la sedintele foto care marcheaza "aflarea vestii" de catre mai marii statului.

         Americanii au acest simt al spectacolului care, de multe ori, epateaza adevaratele tragedii. Trebuie sa inteleaga si ei ca "viata bate filmul".

       Nu este nevoie sa ne arate ce drama s-a petrecut la Boston prin tertipuri de "marketing", "advertising" sau "cinema" pentru ca "yes, we can", suntem capabili sa percepem si sa intelegem dimensiunea tragediei si implicatiile politico-economice ale evenimentelor din Statele Unite ale Americii asupra intregii lumi.

        Cu cativa ani in urma cineva a zis"daca America stranuta, Europa raceste". Parafrazand pot spune ca "atunci cand America stranuta, intreaga lume raceste".
       Asadar, suntem solidari cu America, condamnam (cel putin eu asa fac din tot sufletul), actele de terorism si atentatele de orice fel la fiinta umana, la normele civilizatiei si moralitatii. Sarim in ajutorul lor cand au nevoie de noi (chiar daca la un moment dat noi ramanem cu mana intinsa atunci cand avem nevoie), apreciem si chiar invidiem spiritul civic, patriotismul si solidaritatea americanilor in situatii critice, dar mie, personal, nu-mi place manipularea mediatica, inocularea ideilor prin forma si imagine. Nu-mi plac razboaiele duse pana la exasperare, care apoi au repercusiuni asupra celor care le-au pornit si tot ei, mai apoi, se plang ca sunt tinta atentatelor.

       A nu se intelege gresit ... sunt fan vis american, idei democratice promovate de aceasta tara, maniera in care patriotismul si spiritul civic este cultivat si impamantenit si multe alte aspecte pozitive ale societatii americane, dar nu pot fi de acord intru totul cu politica lor externa, cu atat mai mult cu cat ne afecteaza pe toti deopotriva, la nivel mondial, orice decizie se ia la nivelul Casei Albe in acest domeniu.

        Dar aceasta este doar parerea mea ...