vineri, 26 aprilie 2013

Indeletniciri de noapte - prajitureala

         Ce face omu' la ora 1.00 noaptea, in cursul saptamanii, cand a doua zi merge la servici dis-de-dimineata?!
         Sa va aud !  ... Nimic din ceea ce va inchipuiti, sunt convinsa !!!
         Face ... prajituri ! :)
         Ei bine, da ! E o noua indeletnicire de noapte. Pai,  mi se pare normal si firesc ca dupa o zi de munca si o iesire cu amicii la un Karaoke, sa te returnezi acasica pe la miezul noptii si sa te apuci de ... cocalit :)

        Pai da, ca doar nu statea reteta aia proaspat obtinuta sa se invecheasca in dulap ! No way ! Cu atat mai mult cu cat umbla vorba prin popor ca se face foarte repede :)

        Asa incat, se ia una bucata de noapte (asta nu-i un ingredient obligatoriu) si se amesteca cu :
300g biscuiti,
250g margarina,
50g ciocolata,
2 banane mari,
zeama de la jumatate de lamaie, 
2 plicuri de budinca cu aroma de caramel,
200 ml frisca, 
1 pliculet de ness, 
arome dupa gust (vanilie, rom, lamaie, portocala etc.),
putina cacao.

      Apoi se chinuie ingredientele astfel :

Etapa 1
- se topeste la foc mic margarina, iar dupa ce s-a lichefiat se pune si ciocolata pentru a se topi si dumneaei, asa ca sa nu se supere :) (eu am pus in acest amestec si niste esente de rom si vanilie)
- biscuitii se maruntesc si apoi se toarna peste ei margarino-ciocolata topita (ar fi trebuit ca eu sa fi stropit biscutii cu niste arome inainte de a-i amesteca, pentru a le da un gust mai bun, dar a fost ok si asa)
- compozitia biscuito-margarino-ciocolata se pune intr-o forma de tort detasabila (eu nu am avut, astfel incat am pus-o direct pe platoul de tort) si se da la rece pentru aproximativ 30 de minute, astfel incat sa se inchege.

Etapa 2
- se prepara budincile in conformitate cu instructiunile de pe plic si se lasa la racit
- se bate frisca in care se incorporeaza pliculetul de ness (daca va plac gusturile mai intense in frisca , dar si in budinca, puteti sa mai adaugati arome ... eu asa am facut :) )
- se taie bananele rondele
- se stoarce jumatate de lamaie

Etapa 3
- peste blatul de biscuiti se pun rondelele de banane, astfel incat sa fie acoperit in intregime
- bananele se stropesc cu sucul de lamaie
- peste banane se intinde in strat uniform budinca
- peste budinca se pune frisca amestecata cu ness-ul
- totul se orneaza cu putin cacao pe deasupra.
Tortuletul astfel obtinut se da la rece.

      Hmmm ... yummy-yummy ... nici n-am apucat sa fac poze :(  Deja batuse gongul de ora 2.00 noaptea cand am terminat cu prajitureala :)
      Dar promit sa fac un update la postarea asta, in care sa incorporez niste pozute :) Asta, desigur, daca mai gasesc ceva cand ajung acasa si nu mi-a fost devorata opera culinara in totalitate !!! :)

      Daca vreti sa incercati reteta , este usoara, repede de facut si destul de gustoasa :)

      Pofta buna !


UPDATE : Iata si prajiturica :))






miercuri, 24 aprilie 2013

Drame feminine :)))

          Toti la un moment dat am dat dovada ca suntem superstitiosi intr-un fel sau altul. Pornind de la ideea cu varsatul sarii ca semn premonitoriu al unei certe iminente sau al celei potrivit careia intoarcerea din drum e semn de rau augur, aaaaa ... si sa nu uit de celebra pisica neagra care daca iti taie calea e vai si amar de tine in ziua/noaptea respectiva (ce vina are sarmana pisicuta ca-i un piculet mai negruta?!),  superstitiile sunt prezente in viata noastra mai mult sau mai putin constient.
       Chiar daca esti un ateu convins in aceasta privinta, macar o data in viata te-ai lasat prada unei superstitii, oricat de naiv si prostesc ar parea. :)
        Nu recunosti acest lucru ?! Ei bine, eu da !
        Eu m-am lasat prada superstitiilor de mult mai multe ori de cat as fi vrut (chiar daca ma consider o fiinta destul de inteligenta cat sa nu cad in pacatul celebrului "crede si nu cerceta").  Dar, intr-un week-end spectaculos, am demontat una dintre superstitiile feminine, zic eu ! Outfit-ul ghinionist si-a pus la pamant blestemul ! :)

        Buuuun , de unde incepu' totul ... pai tot de la un week-end, dar mai putin norocos, cand ma imbracai eu cu o bluzica vaporoasa si cu niste pantalonasi crem . Mi-a mers prost !!!! Nu m-am simtit bine la petrecere, nu m-a luat nimeni la dans, m-am enervat ...   
       Deeeeeci , am ajuns la urmatoarea concluzie (foarte logica de altfel si gandita cat se poate de rational - nu ma intrebati algoritmul de calcul ca nu va pot divulga secretul) :  "OUTFIT-UL  E VINOVAT" !
      Mi-am zis ca n-o sa mai ma imbrac in veci cu lucrurile alea !!! :))) Stupid ... i know ! :) Dar cu toate astea, n-am mai pus mana pe ele o vreme.
    
      Apoi s-a produs inevitabilul ... am dat peste ele in dulap ! Si ele , parsivele, imi faceau cu ochiul de acolo din intunecimea celulei in care le intemnitasem pentru ca inca erau frumoase, pentru ca de aia le-am cumparat ca mi-au placut si-mi stateau bine, pentru ca ... ERAU ACOLO !

      Ca o adevarata eroina a cartilor lui Vergiliu, ma razvratesc contra destinului si a fatidicului si imbrac din nou, sfidatoare, tinuta aceea malitioasa. Fie ce-o fi !  

     Asadar, un alt week-end ... o alta ieseala ... acelasi outfit. Dar povestea e alta ! De data asta imi merge bine, ma distrez ca si cum n-as mai apuca vreodata sa fac acest lucru, sunt admirata, ma simt bine :)))

       So, what the heck is this ?! Am infrant fatidicul, am calcat in picioare superstitiile, outfit-ul meu a fost exorcizat, a renascut mai pur din propria cenusa precum Pasarea Phoenix ? :)))
      Did i just beat the odds ?! :)
    
    

Pozitia copilului ... sau o lectie atat pentru parinti cat si pentru copii

        Week-endul trecut a avut loc evenimentul "Zilele Filmului Românesc", iniţiat de Centrul Cultural Francofon Buzău şi susţinut financiar de către Consiliul Judeţean prin intermediul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. 
         Cinefilii buzoieni au avut acces gratuit la proiecţia unora dintre cele mai de succes filme româneşti din ultima perioadă, printre care si producţia „Poziţia copilului”, regizata de Călin Peter Netzer si distinsa cu trofeul Ursul de Aur pentru cel mai bun film, la cea de-a 63-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin care a avut loc in acest an.
          Ce sa zic, batalia pe biletele gratuite a fost acerba :), iar cererea publicului a fost foarte mare, astfel ca, desi initial era programata o singura proiectie a acestui film vineri de la ora 20.00, organizatorii au luat decizia de a mai difuza o data pelicula si sambata de la ora 16.00.
       Raman datoare unei colege pentru ca si-a facut timp sa-mi faca rost de niste bilete, pentru ca in nadejdea mea ... trecea festivalul pe langa mine si nu reuseam sa ajung sa mi le iau :))) 

         Cel mai mult doream sa vad celebrul film "Pozitia copilului". Ma asteptam ca acesta sa aiba ceva din stereotipia filmelor romanesti, ca e asa neaos ... dar m-am inselat.  De aia imi spun mereu sa nu pornesc la drum cu idei preconcepute :) Uneori reusesc, alteori, ba ! Si macar de-as fi Balanta sau Gemeni sa tot cad in extreme, dar nici macar nu sunt vreuna din zodiile astea ! :) 
       Dar sa revenim la filmuletul in cauza.

     Sub aparenta mantie a evenimentelor comune, filmul este profund psihologic. Trateaza subtil si foarte inspirat relatiile interumane, incepand de la prietenii de o viata, continuand cu raporturile dintre soti si culminand cu relatia dintre o mama si fiul ei.

      Imi zicea cineva ca filmul acesta l-ar recomanda in special celor ce sunt parinti. Tind sa-l contrazic :) Eu l-as recomanda deopotriva parintilor, dar si copiilor lor.
      Parintilor pentru a vedea unde poate duce autoritatea lor si "dadaceala" exagerata si controlul intins la extrem. Aceste lucruri duc la ingenuncherea spiritului, vointei si demnitatii copiilor, la lipsa de actiune si incredere in fortele proprii, la exacerbarea vointei de a lupta pentru ceea ce si-ar dori in viata si de a obtine aceasta prin propriile forte. Repercusiunile psihice se vad in timp, afectand viata intima, caracterul si comportamentul.

        Asa s-a intamplat si cu Barbu, care in film este barbat in toata regula, dar care se revolta de abia la varsta maturitatii impotriva autoritatii si controlului exercitat de mama sa. Iar revolta sa ia forma cea mai dura si mai urata posibil (nu vorbeste cu mama sa, nu o lasa sa ii vina in casa, ajunge sa o injure in cel mai urat mod posibil etc., etc.) 
      Atunci cand are un accident de masina, omorand un copil, Barbu striga sus si tare sa il lase ai sai (mama si tata) sa se descurce singur, ca n-are nevoie de ei. Dar el singur nu este capabil sa-si rezolve problemele, nu are nici puterea , nici vointa necesare.
     Abia la finalul filmului se vede evolutia lui din punct de vedere psihologic. Daca pana atunci era ca un adolescent razvratit, la final isi ia destinul in propriile maini, face pasul care il transforma din baietel in barbat ! Din pasiv devine asertiv, iar mama sa are puterea de a-l lasa liber sa-si ia destinul in propriile maini. 
     Gestul simbolic al descuierii masinii pe care il face mama la finalul filmului echivaleaza cu taierea cordonului ombilical ... "copilul" este pe propriile picioare !

       Ziceam ca as recomanda filmul si celor ce sunt copiii cuiva deopotriva. De ce ? Pentru ca asa vor intelege mai bine ce inseamna sa fii parinte. Ce drame ascunde o mama care nu stie nimic de copilul ei, care se vede nevoita sa afle de la femeia care face curat in casa cum ii mai este acestuia. 
     Mama, desi personajul negativ in aceasta pelicula, este totusi de admirat. Nu se da in laturi de la nimic pentru a-si salva fiul (apeleaza la influenta, la bani, la cunostinte, la relatii). Se umileste in ultimul hal (vezi scena in care martorul la accident, dupa ce ii cere o suma fabuloasa pentru a-si schimba declaratia, ajunge sa ii plateasca el pana si cafeaua, demonstrandu-i ca totul este un joc al madriei si umilintei). Dar nu renunta la lupta pentru ca "saracul copil"sa nu aiba de suferit.
     Afla despre el lucruri intime si tulburatoare, iar vesnica intrebare fara raspuns este "dar ce ti-am facut ?" Iubirea pentru fiul ei este neconditionata ... nici cand o injura si aproape o loveste nu renunta la el ! Asta ar trebui sa inteleaga si copii despre parintii lor, vizionand acest film. Sa nu blamam mama in totalitate!
 
       Evolutia psihologica a mamei este mai spectaculoasa decat a lui Barbu, pentru ca ea evolueaza in sens invers fata de acesta. Daca Barbu prinde aripi si este eliberat, regasindu-se pe sine, mama sa se rupe pe sine dandu-i libertate lui Barbu. 
       Daca la inceput mama este o luptatoare si un leader , iar Barbu este pasiv si un om condus, la final rolurile ajung sa fie egale ... compromisul unuia aduce inaltarea celuilalt si astfel echilibrul este restaurat.
        
           Mi-a placut filmul la nebunie, modul in care este realizat si problemele pe care le trateaza ! Chiar a meritat trofeul !    
         

          
        

marți, 23 aprilie 2013

Din inima pentru o inima ... Cezar Iulian Marin

El este Cezar ... si are nevoie de noi !




"Cezar s-a născut pe 12 ianuarie 2013 și a fost diagnosticat cu 2 probleme destul de complicate: atrezie de esofag (lipsa unei porţiuni din esofag) şi tetralogia fallot (o malformaţie din cauza căreia inima pompează în organism şi sânge neoxigenat). Ambele malformaţii necesită intervenţii chirurgicale.
Pentru atrezia de esofag, deja primul pas s-a făcut, s-a intervenit chirurgical la nivelul stomăcelului, unde s-a introdus o sondă, numită gastrostomă prin care este hrănit, urmând ca la vârsta de 1 an să i se
facă reconstrucţia esofagului (bineînţeles, tot printr-o intervenţie chirurgicală).
În ceea ce priveşte tetralogia fallot, aceasta trebuie corectată în primele 4 - 6 luni de viaţă, pentru ca a nu-i fi afectate alte organe sau în cel mai rău caz creierul.
Operaţia se poate face în străinătate, unde au nevoie de aproximativ 20.000 de euro pentru tot ce înseamnă operaţie, costuri pre şi postoperatorii, controale, drumurile către medici etc...
"

         Asa incepea postarea unui eveniment la care am fost invitata pe Facebook de unul din prietenii mei din lista. 
          Alaturandu-se cauzei lui Cezar, mama fiind la randu-i si neconcepand ca un parinte sa treaca pin ceea ce trec parintii micutului, Alina Negoita, unul din fotografii buzoieni, a avut initiativa organizarii unui eveniment, in care timp de doua zile, sacrificandu-si week-ul, avea sa isi puna la dispozitie serviciile in mod gratuit oricarui om de bine care in schimbul unei sedinte foto ar fi facut o donatie, in functie de posibilitati si marinimie, pentru ajutorarea lui Cezar Iulian. 
        Alina a apelat pentru sprijin si colaborare si la Andrei Butnaru, un alt fotograf cunoscut din Buzau, si impreuna au umanizat niste suflete, printre care s-a numarat si al meu. Poate contributia mea a ajutat, macar cat o picatura intr-un ocean, la salvarea lui Cezar, pentru ca se zice ca picatura cu picatura se formeaza marile, se umple paharul, se poate salva o viata.
       Am avut onoarea de a discuta, atunci cand am tinut shooting-ul, cu una din rudele apropiate ale micutului, sa aflu mai multe despre starea lui, sa vad poze care nu au fost publicate niciunde pana acum, sa vad dragostea cu care il inconjoara cei dragi lui, sa vad ca Cezar TRAIESTE.
         Ne-am facut promisiunea de a ne vedea la anul, cand Cezar va trece peste dificultati. Sa ne vedem, ziceam, in acelasi parc, in acelasi prim week-end din aprilie, dar in care vedeta sedintei fotografice sa fie insusi micutul Cezar Iulian, jucandu-se ca un copil normal si bucurandu-se de viata.
        I-am scris lui Cezar mesaje de bine si i-am transmis gandurile noastre bune. Si astea ajuta, sa stiti ... mai mult decat ne putem inchipui.
           Sa te faci mare si frumos Cezar ! Sa fii sanatos si Doamne ajuta !
         Orice gest al vostru cat de mic ajuta. Daca vreti, puteti afla mai multe despre Cezar pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/dininimapentruoinima?fref=ts sau pe blogul intocmit special pentru aceasta cauza  http://inimaluicezar.blogspot.ro/  

          Acesta este Cezar ... si inca mai are nevoie de noi !


        
           

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Ambasadorul de la ZorileStore

           Iata ca am primit si cadouaşul de la ZorileStore, in cadrul campaniei pe care au organizat-o pentru alegerea unui ambasador care sa-i reprezinte. Nu sunt balerinii pe care mi i-am dorit initial cu ardoare (cei rosii cu mireasma de vacanta) pentru ca nu mai aveau numarul meu pe stoc, dar in schimb sunt unii albastri, cu veste de poveste si foarte inspirationali.

          
         Bineinteles ca i-am incaltat imediat ce i-am primit, m-am bucurat exact ca un copil cand primeste o acadea si mi-am facut primele impresii.
            A fost cam asa :" ... uhuhuuu ... ce-mi plac !!!" :)

           Balerinasii sunt foarte comozi, calapodul este foarte bun, nu te deranjeaza deloc. 
         Talpa este moale si facuta in asa fel incat sa nu simti toate pietricele si denivelarile de pe drum (ceea ce este foarte bine pentru cei care merg mult pe jos), lucru care ajuta foarte mult picioarele sa nu oboseasca in exces.
         Interiorul este de panza (cred ca-i in tratat, habar nu am ca nu le am p'astea cu materialele :) ) In schimb ceea ce este important este ca materialul din care sunt facuti lasa piciorul sa respire si il ajuta sa nu transpire, situatie care ar fi putut deveni suparatoare la temperauri mai ridicate, dar nu este cazul balerinilor mei.
         Partea de sus care se inchide la glezna este din bumbac foarte moale (sau cel putin cred ca este bumbac, v-am mai zis, nu sunt cunoscatoare de materiale), iar modelul merge purtat atat la fuste (de preferat de denim , zic eu , ca arata mai trendy ) cat si la pantaloni (de preferat cei care sunt scurti mai sus de glezna, asa cum i-am purtat eu in imaginea alaturata).

           Singurul aspect care ma deranjeaza putin este faptul ca balerinii acestia sunt un pic cam decupati in fata. Eu , avand piciorul mai lat, mi-ar fi placut ca sa fie putin mai acoperiti, insa per total sunt ok.

        Sunt confortabili (cred ca am mai zis asta :) ) , se muleaza foarte bine pe picior si nu deranjeaza cu nimic nicio parte a acestuia.
       Calitativ, nu am nimic a reprosa. Perechea pe care am primit-o este in stare perfecta, sunt cusuti si lipiti ok. Finisajul este bine realizat. 
           Raportul pret - calitate zic eu ca este 1:1, deci, daca vreti sa-i achizitionati, ii recomand cu incredere :) 
               Ah, am uitat sa va spun ce model sunt :))  Acestia sunt "Balerini SUGAR pentru femei LITTLE NICOLE STRIPE (5898255_BLUE)".

            Acum, ma bucur sincer ca vremea s-a incalzit si s-a hotarat sa lase si soarele sa-si faca de cap, pentru ca pot purta linistita balerinii mei frumosi la o plimbare prin parc :) Daca ma prinde ploaia, s-ar putea sa cam iau apa la bord, dar, ce ati vrea daca incaltarile sunt de panza!!! Deci, aveti grija la vremea mai ... plangacioasa :))

            All in all ... sunt incantata de cadoul primit de la ZorileStore si sper sa ma faca si ambasadorul lor pentru a va prezenta si alte produse care sunt sigura ca sunt la fel de bune si frumoase ca perechea mea de balerini bleu vargat :)

      
              
          
           

miercuri, 17 aprilie 2013

Parerea mea ...

           M-am hotarat sa scriu despre acest subiect dupa ce am fost in dubiu daca sa ma aventurez sa-mi expun parerea public sau nu. Dar, pana la urma, asta este pararea mea si cine nu-i de acord, e liber sa gandeasca ce vrea, cum vrea, prin prisma propriei perceptii a situatiei in cauza.

           Statele Unite ale Americii ... luni ... un maraton ... un atentat ...

           Am aflat marti dimineata cu stupoare ca in Boston a avut loc probabil un nou atentat, două explozii avand loc luni în apropierea liniei de final a maratonului din Boston.
          Aproape instantaneu in online au aparut fotografii de la fata locului, imagini filmate ale tragediei, comentarii care mai de care prin care se relatau intamplarile, interviuri ale martorilor si supravietuitorilor etc. Un adevarat film de groaza, dar care nu avea nicio urma de fictiune, niciun "Stop act" si de la capat. Machiajul era real.

          Dupa cum se stie, americanii au o foarte mare reactie de raspuns la tragedie, imediat mobilizandu-se pentru pentru reducerea efectelor dezastrului, pentru prevenirea inrautatirii situatiei, pentru ajutorarea celor aflati in primejdie, in suferinta etc. Din acest punct de vedere, sunt de admirat cu cata viteza de reactie actioneaza in momente tensionate, in momente de disperare, cum se coalizeaza , cum se solidarizeaza.

           Insa ceea ce nu pot accepta la ei este relatarea hollywoodiana a situatiei. Totul este prezentat intr-o aura de film.

        Fotografiile de la locul evenimentului surprind toate detaliile macabre ale tragediei (sange peste tot, membre imprastiate, oameni ciopartiti si bineinteles, steagul american plin de sange, calcat in picioare, fotografiat simbolic la locul dramelor).


          Casa Alba posteaza (intr-o maniera total nepotrivita zic eu) o fotografie din Biroul Oval cu Obama care "primeste de la seful FBI-ului, un update al exploziilor care au avut loc in Boston".

            Deja au inceput sa apara povestile diferitilor supravietuitori ai exploziilor (spre exemplu, "Povestea tragica a copilului care a supravietuit" - in care se relateaza viata acestuia si tragediile care l-au inconjurat nu numai in raport de evenimentele de luni de la maraton). Ma astept sa urmeze documentare pe Discovery Chanel, filme inspirate din acest eveniment etc. , etc.

           Americanii, pana nu fac ceva spectaculos si cinematografic din orice eveniment, nu se simt bine. Intr-un fel sunt de admirat ... asa isi striga ei durerea sau bucuria (depinde de eveniment).  Dar pe de alta parte ...
          Atentate si tragedii au fost si sunt in multe tari (vezi atentatele din Spania, Marea Britanie, Japonia etc.) Dar tragediile lor nu au fost marcate atat de spectaculos niciodata. Nu s-a emfazat nimic, nu s-au postat fotografii cu presedintii, cu prim-ministrii, cu imparatii de la sedintele foto care marcheaza "aflarea vestii" de catre mai marii statului.

         Americanii au acest simt al spectacolului care, de multe ori, epateaza adevaratele tragedii. Trebuie sa inteleaga si ei ca "viata bate filmul".

       Nu este nevoie sa ne arate ce drama s-a petrecut la Boston prin tertipuri de "marketing", "advertising" sau "cinema" pentru ca "yes, we can", suntem capabili sa percepem si sa intelegem dimensiunea tragediei si implicatiile politico-economice ale evenimentelor din Statele Unite ale Americii asupra intregii lumi.

        Cu cativa ani in urma cineva a zis"daca America stranuta, Europa raceste". Parafrazand pot spune ca "atunci cand America stranuta, intreaga lume raceste".
       Asadar, suntem solidari cu America, condamnam (cel putin eu asa fac din tot sufletul), actele de terorism si atentatele de orice fel la fiinta umana, la normele civilizatiei si moralitatii. Sarim in ajutorul lor cand au nevoie de noi (chiar daca la un moment dat noi ramanem cu mana intinsa atunci cand avem nevoie), apreciem si chiar invidiem spiritul civic, patriotismul si solidaritatea americanilor in situatii critice, dar mie, personal, nu-mi place manipularea mediatica, inocularea ideilor prin forma si imagine. Nu-mi plac razboaiele duse pana la exasperare, care apoi au repercusiuni asupra celor care le-au pornit si tot ei, mai apoi, se plang ca sunt tinta atentatelor.

       A nu se intelege gresit ... sunt fan vis american, idei democratice promovate de aceasta tara, maniera in care patriotismul si spiritul civic este cultivat si impamantenit si multe alte aspecte pozitive ale societatii americane, dar nu pot fi de acord intru totul cu politica lor externa, cu atat mai mult cu cat ne afecteaza pe toti deopotriva, la nivel mondial, orice decizie se ia la nivelul Casei Albe in acest domeniu.

        Dar aceasta este doar parerea mea ...

marți, 16 aprilie 2013

Bilancia - ospitalitatea preparata romaneste

        De cate ori nu v-ati gasit in postura de a va lasa gura apa (la propriu) uitandu-va in cine stie ce vitrine ale cofetariilor, patiseriilor, magazinelor alimentare etc. ?! Eu de multe ori, mai ales cand vine vorba de prajituri :)

       Dar de cate ori v-ati intrebat ce anume contribuie la minunatia de bunatati culinare (lasand la o parte maiestria bucatarului), incepand de la pregatire, coacere, pastrarea in vitrine frigorifice sau calde si pana la momentul in care preparatele va ademenesc ostentativ din farfurie?
      Ei bine, eu nu am dat prea mare atentie acestui lucru pana acum. De ce? Pentru ca, sincer, gatitul nu este una dintre activitatile mele preferate, insa mancatul ... hmmm ... cam da :) Drept urmare, nu prea eram la curent cu utilajele de gatit. Asta pana cand am aflat de Bilancia.
      Am avut o revelatie intrand pe site-ul lor si afland mai multe despre aceasta firma. 
      Raman perplexa si ma intreb daca pana acum este posibil sa fi mancat preparate gatite la utilajele fast-food  fabricate de ei ?!  Chiar si in Italia sau poate Israel, sau poate prin alta parte pe unde mai umbai eu prin lume ?!  Ei bine ... tot ce-i posibil ! Va veti intreba de ce.  Iata si raspunsul ...

        In primul rand, am avut un sentiment d'ala de mandrie nationala, afland ca  Bilancia  este o firma cu capital INTEGRAL romanesc, care din 1992 si pana in prezent   si-a facut un nume pe piata europeana si nu numai in domeniul distributiei de utilaje si accesorii pentru industria ospitalitatii. Colaborand cu peste 200 de parteneri din 22 de tari situate in Europa, SUA si Asia, Bilancia s-a dovedit de-a lungul timpului a fi un adevarat partener de afaceri, oferind pe langa gama larga de utilaje si accesorii profesionale si numeroase servicii gen mentenanta, consultanta de specialitate, training (ultimul eveniment de acest gen a fost  Seminarul de Gastronomie din 09.04.2013 de la Bucuresti).
        Intr-o perioada in care firmele neaose romanesti, cu succes in afara granitelor tarii, le poti numara pe degete, iata ca Bilancia a reusit sa-si promoveze si dezvolte afacerea la nivel aproape mondial, oferindu-si serviciile si produsele profesioniste si de calitate catre hoteluri, restaurante, firme de catering, cofetarii, pizzerii, patiserii, cafenele, macelarii, carmangerii, magazine alimentare, spalatorii etc. de pe toate cele trei continente.

         Pe langa faptul ca Bilancia ofera utilaje profesioniste, unele dintre ele pot fi achizitionate si de noi, mirenii de rand :)

         La sectiunea utilaje fast-food  am gasit aparate de hot-dog, tostiere, salamandre, grill-uri electice, crepiere , friteuze , aparate de facut waffle si shaorma  si orice altceva ce v-ar placea sau v-ar fi util in bucatarie.

         Uitandu-ma la vitrinele de expunere calde de la aceeasi sectiune, ma cam trece un gand ca mi-ar placea sa am o mica afacere cu o patiserie sau un mix intre o cafenea si o patiserie, in care, intr-o atmosfera cosy si familiara sa imi intampin clientii cu bunatati frantuzesti          sau italienesti, expuse frumos in vitrinutele imbelsugate. Sa savuram impreuna un ceai sau o cafea cu lapte, bucurandu-ne totodata de bunatatile preparate la  masina de facut clatite sau la salamandrele electrice de la Bilancia.  
       
       Apoi gandul imi zboara in parc, la o plimbare cu bicicleta, la un timp de relaxare pe o bancuta la soare rontaind niste floricele cumparate de la vanzatorul ambulant vorbaret si amuzant, stationat momentan langa Obelisc, cu a sa masinuta de popcorn cu carucior, care este bineinteles marca Bilancia. :)

       
        Ce sa zic, sunt profund impresionata de aceasta firma. Mi se pare ca, pe langa faptul ca produce si comercializeaza produse de calitate, se prezinta destul de bine si ca marketing. Site-ul lor www.bilancia.ro, este bine structurat. Intr-o secunda gasesti ceea ce te intereseaza, se promoveaza bine si , daca vrei sa ii contactezi, ai toatele datele la dispozitie, inclusiv pentru sucursalele din Brasov, Iasi, Constanta, Craiova, Timisoara, Sibiu si Cluj.

       Well done Bilancia ! ...Ospitalitatea se pregateste romaneste ! :)
               


duminică, 7 aprilie 2013

Ganduri nocturne

      Ratiune si simtire. Cand se termina una si cand incepe cealalta , sau mai bine zis, cand preia una fraiele si cand se supune cealalta ?!
      Nici "Sense & Sensibility" al lui Jane Austen nu m-a luminat prea tare in acest sens. In timp ce Elinor Dashwood este intruchiparea ratiunii pure, sora sa Marianne este exact opusul, fiind imaginea perfecta a sensibilitatii. La finalul romanului, trasaturile celor doua personaje se schimba radical, Elinor ajungand mai mult ca Marianne si Marianne mai mult ca Elinor.
     Asadar, cand este bine sa asculti de ratiune  si cand de inima ?!
     Se spune ca "somnul ratiunii naste monstri", oare "somnul sensibilitatii naste ingeri" ?
     La un moment dat ajungi sa fii fie multumit, fie dezamagit de una din ele, iar un melanj jumi-juma (care ar fi ideal) nu se prea poate.
     

vineri, 5 aprilie 2013

LET'S SALSA , PEOPLE

        In ultima perioada mi-am cam innebunit rudele, prietenii, cunostintele mai apropiate sau mai indepartate (practic pe toti cei cu care interactionez :)  ), cu ce credeti ?! 
          Ghiciti din trei incercari ?  Ia sa vedem !  Nu ?!  
          Eeee, va zic eu ... cu salsa :))))

         Da, da ... cu salsa, bachata, cha-cha, kizomba, cumbia si alte dansuri latino! Si asta, nu pentru ca numai m-as uita la ele, ci pentru ca le si practic.  Eeee, ma roooog, nu va ganditi acum ca as fi vreo Desiree (cunoscatorii stiu despre ce vorbesc, ceilalti puteti sa va updatati uitandu-va aici : Bachata World Champions 2012 Daniel & Desiree) !!!
          Relax, sunt doar incepatoare :).

        Cautam de mult timp in urbea care-mi mananca zilele, o scoala de dans care sa ofere cursuri de dansuri latino, dar care sa nu para a fi chiar ca la scoala. Adica, daca tot vreau relaxare, pai relaxare sa fie !
        Din pura intamplare, pe la sfarsitul lunii noiembrie, am aflat de Salsa Place (click) si (coincidenta sau nu - dar cum nimic nu e intamplator in viata - tind sa cred ca nu), urmau sa faca o noua grupa de incepatori in decembrie !!!
           Yeeey ... da-i urale, topaieli si veselie mare, cautare pe Facebook, Google, pe la prieteni (in aceasta exacta ordine !) sa aflu mai multe despre ei.  Si nu mare mi-a fost uimirea sa aflu ca existau de vreo 2 ani si in plus ca au fost si initiatorii si organizatorii la Buzau a primului Carnaval de Salsa - Carnavalul care a miscat Buzaul pe ritmuri de salsa (click.
Bai, nene , eu pe ce planeta sau univers paralel fusei de n-am stiut pana atunci ?!

         Anyway ... acestea fiind spuse, iata-ma ca de cateva luni bune merg in mod constant la cursuri, la practica, la party-uri si pot spune deschis si cu toata sinceritatea ca imi place unde am nimerit :)))
      Imi place atmosfera, imi plac instructorii, imi plac colegii, imi place implicarea si pasiunea cu care aceasta se realizeaza.
        Imi place ca atunci cand suntem toti, cand dansam in sincron, in perechi, chiar si de unii singuri, lumea se uita la noi cu ochi admirativi, cu gura cascata la propriu, cu dorinta aceea de a face si ei parte din ceva atat de frumos. Ei bine, nimic nu-i impiedica sa ni se alature :) Suntem o comunitate deschisa ...  salseros y salseras :)))

            Pentru mine salsa a ajuns sa fie un exercitiu de dezvoltare personala. De ce ?! Pentru ca salsa inseamna in primul rand socializare, inseamna sa-ti invingi propriile temeri, sa-ti depasesti propriile limite, sa-ti descoperi adevaratele talente, sa te redescoperi pe tine, sa iti dezvolti puterea de a lupta pana la capat atunci cand afurisita aia de pirueta sau acel inside-turn netrebnic nu-ti iese, mama lui , oricat de mult ai incerca :)
        Salsa e mai mult decat un dans, este relationare cu partenerul/a (nu in sensul amoros, carcotasilor), ci in sensul increderii in celalalt, al intelegerii din simple semnale care-i miscarea care urmeaza, care-i pasul ce trebuie facut. Abandonul in mainile partenerului de dans si in ritmurile atat de latino ale muzicii, fac dansul spectaculos, fac capetele sa se intoarca si privirile sa nu se dezlipeasca de pe perechea prin care sunetul capata forma, unduire, imagine.
        Salsa intareste caracterul si modeleaza trupurile, insufla voie buna si te poarta pe taramuri sud-americane. Te duce cu gandul la Rio, la Caracas, la Chile. Salsa te face sa vrei sa fii mai bun, mai adevarat, mai viu. Salsa distruge barierele, uniformizeaza trecutul fiecaruia dintre noi, aducandu-ne la zero si de acolo invatand sa crestem, sa ne transformam, sa fim altii.
           Vezi filmul "Shall we dance" si vei intelege ca dansul, asa cum fiecare dintre noi il poate practica, este eliberator, este relaxant, este hipnotizant si creaza dependenta. Este ca un drog care iti intra in sistem si de care nu te mai poti debarasa, iti schimba viata in bine! Dansul este libertate !

               Asadar, haideti sa traim in pasi de dans ... LET'S SALSA , PEOPLE !



luni, 1 aprilie 2013

The sky is so blue today

        The sky is so blue today ... The sky is deep and merry and bright ... The sky is so blue today, it makes me wanna go outside ... The sky is so blue before my eyes , it sparkles, it sings and it dance. How cruel is the sky today, so blue, so shiny, so nice.

        Nu-i corect, domnule, ca o simpla fereastra sa-ti ofere privelistea minunata a unui cer perfect azuriu ce-ti face cu ochiul indemnandu-te la joaca, atunci cand tu ai pana peste cap de lucru.
       Nu-i corect, domnule, ca dupa atata asteptare, primavara sa vina intr-o zi de luni, mai ales 1 Aprilie.  E cea mai mare pacaleala posibila sa te uiti la primavara pe fereastra, ca la un show de televiziune. Oare va mai fi primavara si dupa amiaza ?
       Primavara se simte, se gusta, se adulmeca tinandu-te cu ea de mana la o plimbare in parc sau cu barca pe lac, la cules ghiocei si braduse din poieni, la un fotbal jucat cu amicii la iarba verde.
       Primavara se sufera ca o boala in spatele ferestrelor, dar se traieste ca cea mai mare vindecare atunci cand esti dincolo de ele.
       Primavara, sper din tot sufletul sa-ti mai pastrezi din stralucire si pentru mine, cam pe la ora 17.00, asa. Iti dau intalnire, nu ma refuza !

       P.S. : S-a schimbat si ora, mai ai timp destul sa ma incanti cu prezenta :)