Poveste

Poveste

Ma cauti demult
Prin postari si prin poze
Prin prieteni comuni, prin ganduri, prin proze.
Ti-nchipui ca-s tot ce-i mai bun pe pamant.
Ai vrea sa ma ai doar cu-n singur cuvant.
Dar totu-i zadarnic, se pierde in vant,
raman doar iluzii, sperante … s-atat!
„Si totusi exista iubire, si totusi exista destin”
Asa se-mplineste si soarta in timp.
Ne-ntalnim azi de-odata, dupa lungi amagiri.
Tu, dornic ! De-o viata. Eu ... umila-n priviri.
Si-atunci incepe-o poveste, ce-o scriem putin.
In fiecare zi tot mai mult, mai subtil.
Gasesti tu in mine ce de mult chiar doreai.
Gasesc eu in tine ceea ce nu mai credeam.
Ajungem sa trecem printr-un vis. Ireal!
S-apoi vine teama!
De noi, de cuvant, de iubiri,
De iluzii, de pierderi, de dezamagiri.
Nu mai pot respira, mi-e sufletul plin.
In orice clipita si gandul mi-l tin
La tine, la noi, la un destin chiar divin.
In loc de unul, cum eram odinioara,
Acum suntem doi. Uff ... incepe sa doara!
Nu mai gandesc logic, rational,
Si orice as face, gresesc colosal.
Am nevoie de aer, de spatiu,
De-un timp doar al meu.
N-am nevoie de tine!
NU TE MAI VREAU !
Vreau liniste-n viata!
Si fiu iar doar eu !
Te-am dorit cu ardoare,
Odata demult.
Te-am dorit cu ardoare,
dar NU chiar ACUM.
Nu vreau sa te stiu, nu vreau sa fii tu.
Te-am vrut eu odata, dar NU chiar ACUM !
Iubiri vin si pleaca.
Iubiri de moment.
Iubiri care mor cu-n simplu regret.
Ar fi putut fi o viata frumoasa in doi,
De n-ar fi fost teama, de n-am fi fost NOI!
Te port azi in mine
Ca vesnic totem.
Te caut prin poze, postari ...
Da-mi un semn !