Am fost coplesita de emotie ... lacrimile mi-au izvorat linistit din colturile ochilor si s-au prelins nebagate in seama pe obrajii sustinuti de un zambet necontenit, dumnezeiesc.
Revelatia ca "totusi exista iubire", cum spunea Adrian Paunescu in una din poeziile sale, ca totusi exista oameni atat de adevarati incat transmit chiar si prin imagini sentimente atat de puternice pe care nu le poti controla, aceasta revelatie este unica.
Copyright 2008-2013 Kamyphotography
Totul a pornit de la o postare de pe Facebook (bineinteles :) ) care facea referire la un album de fotografii de la o nunta traditionala, fotografii facute de Kamyphotography .
"Ok", zic, "nimic spectaculos pana acum" ... Insa nici eu nu as fi putut sa ma insel mai mult decat am facut-o cu acea remarca !!! Am ramas pur si simplu fara cuvinte cu fiecare imagine care mi se dezvaluia pe monitor (acum, cred ca si fotograful a avut o contributie aici pentru ca ordinea fotografiilor in album este precum scenariul unei carti foarte bune care te acapareaza din ce in ce mai mult cu fiecare pagina citita prin care actiunea se dezvolta, complotul capata alte valente, totul devine foarte interesant).
Dupa ce am vazut cele 225 de poze ale albumului (citez autorul :"Cu greu ne-am rabdat sa postam doar 225 de fotografii" :))) ) am spus soptit doar pentru mine, ca si cum n-as fi vrut sa risipesc vraja, sa stric magia : "Am fost la ... "Nunta Zamfirei". Am participat la adevarata taina a cununiei, asa cum nu mi-a fost dat niciodata pana acum sa fiu. Am simtit acel ceva, cum ca asa vrea Dumnezeu sa intelegem firea lucrurilor. Asa ... natural, spontan, simplu ... Si nu m-am putut satura ... Am revazut pozele over-and-over-again, am observat detaliile, am disecat emotiile, am fost mai mult decat implicata in poveste, asta desi nu cunosc mirii, nu cunosc nuntasii, pentru mine niste oameni perfect straini au facut minuni sufletesti.
Traditia poate fi moderna, poate fi inclusa in celebrarea celor mai frumoase momente din viata noastra, traditia NU TREBUIE PIERDUTA. Traditia tine de noi, de trecutul si de viitorul nostru, o purtam in gene, o avem in ADN, traditia este legatura cu Dumnezeu, cu cat mai adevarata mai reala si mai profunda, cu atat mai vindecatoare, mai impaciuitoare, mai buna pentru linistea noastra sufleteasca.
Va las sa vedeti pozele aici : https://www.facebook.com/#!/pages/Kamyphotography/116724468437168
P.S. : Toate drepturile asupra fotografiilor sunt rezervate Kamyphotography ; sursa Facebook.
Copyright 2008-2013 Kamyphotography
Nunta Zamfirei - George Cosbuc
E lung pamantul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, - fata lui -
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La inchinat.
Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintr-al printilor sirag,
Cati au trecut al casei prag,
De buna seama cel mai drag
A fost ales.
El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Rasarit,
Un print frumos si tinerel,
Si fata s-a-ndragit de el.
Ca doara tocmai Viorel
I-a fost menit.
Si s-a pornit apoi cuvant!
Si patru margini de pamant
Ce strimte-au fost in largul lor,
Cand a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvant mai calator
Decat un vant!
Ca ieri, cuvantul din vecini
S-a dus ca astazi prin straini,
Lasand pe toti, din cat afund
O mie de craimi ascund,
Toti craii multului rotund
De veste plini.
Si-atunci din tron s-a ridicat
Un imparat dupa-mparat
Si regii-n purpur s-au incins,
Si doamnele grabit au prins
Sa se gateasca dinadins,
Ca niciodat’.
Iar cand a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Din munti si vai, de peste mari,
Din larg cuprins de multe zari,
Nuntasi din nouazeci de tari
S-au rascolit.
De cum a dat in fapt de zori
Veneau cu fete si feciori
Trasnind radvanele de crai,
Pe netede poteci de plai:
La tot radvanul patru cai,
Ba patru sori.
Din fundul lumii, mai din sus,
Si din Zorit, si din Apus,
Din cat loc poti gandind sa bati
Venit-au roiuri de-mparati
Cu stema-n frunte si-mbracati
Cum astazi nu-s.
Sosit era batranul Grui
Cu Sanda si Rusanda lui,
Si Ţintes, cel cu trainic rost,
Cu Lia lui sosit a fost,
Si Bardes cel cu adapost
Prin munti salhui.
Si altii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n margarint!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi tesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.
Voinicii cai spumau in salt;
Si-n creasta coifului inalt
Prin vulturi vantul viu vuia,
Vrun print mai tanar cand trecea
C-un brat in sold si pe prasea
Cu celalalt.
Iar mai spre-amiazi, din departari
Vazutu-s-a crescand in zari
Radvan cu mire, cu nanasi,
Cu socri mari si cu nuntasi,
Si nouazeci de feciorasi
Veneau calari.
Si ca la mandre nunti de crai
Iesit-a-n cale-ales alai
De sfetnici multi si mult popor
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Si drumul tot era covor
De flori de mai.
Iar cand alaiul s-a oprit
Si Paltin-crai a starostit
A prins sa sune sunet viu
De treasc si trambiti si de chiu -
Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu
E nemplinit!
Si-atunci de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foisor
Iesi Zamfira-n mers istet,
Frumoasa ca un gand razlet,
Cu trupul nalt, cu parul cret,
Cu pas usor.
Un trandafir in vai parea;
Mladiul trup i-l incingea
Un brau de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cat eu nici nu pot
O mai frumoasa sa-mi socot
Cu mintea mea.
Si ea mergand spre Viorel,
De mana cand a prins-o el,
Rosind s-a zapacit de drag, -
Vatavul a dat semn din steag
Si atunci pornira toti sireag
Incetinel.
Si-n vremea cat s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Sa joace-n drum dupa tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdranganeii la opinci
Ca-n port de sat.
Trei pasi la stanga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de maini si se desprind,
S-aduna cerc si iar se-ntind,
Si bat pamantul tropotind
In tact usor.
Iar la ospat! Un rau de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, si tot oaspeti rari,
Tot crai si tot craiese mari,
Alaturea cu ghinarari
De neam strain.
A fost atata chiu si cant
Cum nu s-a pomenit cuvant!
Si soarele mirat sta-n loc,
Ca l-a ajuns si-acest noroc,
Sa vada el atata joc
P-acest pamant!
De-ai fi vazut cum au jucat
Copilele de imparat,
Frumoase toate si intrulpi,
Cu ochi sireti ca cei de vulpi,
Cu rochii scurte pana-n pulpi,
Cu par buclat.
Si principi falnici si-ndrazneti,
De-al caror buzdugan istet
Perit-au zmei din iaduri scosi!
De-ai fi vazut jucand voiosi
Si feti-voinici, si feti-frumosi,
Si logofeti.
Ba Penes-imparat, vazand
Pe Barba-Cot, piticul, stand
Pe-un gard de-alaturi privitor,
L-a pus la joc! Si-ntre popor
Sarea piticu-ntr-un picior
De nu-si da rand!
Sunt grei batranii de pornit,
Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit!
Si s-au pornit barbosii regi
Cu sfetnicii-nvechiti in legi
Si patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.
Si vesel Mugur-imparat
Ca cel dintai s-a ridicat
Si, cu paharul plin in maini,
Precum e felul din batrani
La orice chef intre romani,
El a-nchinat.
Si-a zis: - “Cat mac e prin livezi,
Atatia ani la miri urez!
Si-un print la anul! bland si mic,
Sa creasca mare si voinic, -
Iar noi sa mai jucam un pic
Si la botez!
