Despre timp si ... anotimp

        "Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp", spunea odata Garabet Ibrăileanu.

        Cine naiba i-a pus pe astia gen Ibraileanu sa puna ei pe hartie, pentru eternitate, niste realitati atat de crude?!  Dar mai ales, cine naiba ma pune pe mine sa le citesc intr-o seara ploioasa de inceput de toamna?!

         "Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp" ... hmmmmmm

        Atat de adevarat. Atat de al dracului de enervant de adevarat... si totusi ... permiteti-mi, stimate domn Ibraileanu, de acolo din vesnicia temporala unde va aflati (dupa ce evident ati trecut prin timp), sa va contrazic nitel. Si timpul trece prin noi si, de cele mai multe ori, trece pe langa noi. Nestiut, nevazut, pe nesimtite, ca un hot, ca un las, pervers si crud si nemilos.

        Cati dintre voi nu ati avut vreodata senzatia aceea de "ca un stalp eu stau in luna", vorba lui Eminescu (apropo mare poet, mare caracter, cam depresiv si asta uneori, aaaa pardon ... de cele mai multe ori  :D ), in sensul ca si in jurul vostru se succed intr-un ritm ametitor zile, saptamani, anotimpuri, ani ?! Ca timpul trece pe langa voi si prin voi ?! Ca se implinesc destine, iar oameni pier, copii se nasc, prieteni se casatoresc, prieteni se despart, locuri se schimba, se transforma, totul parca are o alta valenta ?!

        Eu NU.

        S-o credeti voi ca nu ! BA DA ! Mai ales TOAMNA. Cand frunzele incep sa cada, cand dupa energia verii, letargia acestui anotimp melancolic te face sa incetinesti ritmul, sa raresti pasul, sa-ti ascuti simturile si sa meditezi ... la tine. Si atunci vezi ... ca pomii au ruginit, ca ziua s-a scurtat, ca si concediul a trecut, ca scoala a inceput etc., etc. , etc. si ca de fapt si timpul trece, nu doar noi prin el ! Cam aiurea anotimpul asta TOAMNA, zau asa! 

          Eu una ma bucur ca avem VARA.

       EU as trai intr-o vara perpetua :D  M-as imbraca in caldura, si-n raze de soare. Mi-as face crez din apusuri si rasarituri pe plaja. Si naos mi-as face din pajisti inflorite si altar din paduri inverzite. 

      M-as imbraca in vara din cap pana-n picioare, dar mai ales in suflet. Mi-as imbraca sufletul in vara, sa port caldura si lejeritatea si nepasarea verii cu mine tot timpul.... Chiar si intr-o seara ploioasa de inceput de toamna cand vazand un citat din Garabet Ibraileanu, am inceput sa filozofez la timpul care trece prin noi sau poate noi trecem prin el ...  

            

        Auzi, stii ce, domnu' Ibraileanu ?! Ia, mai lasa-ma-n pace!! Cat inca mai am vara in inima, in suflet, in amintiri si pe mine, ca o pecete pe pielea bronzata, drept sa-ti spun domnu' Garabet, putin imi pasa de timpul lu' matale! Oricum tu ai trecut demult prin el! Hai pa si noapte buna, oriunde te-ai afla!! Am zis!