Cu cat mi-am dorit mai putin, cu atat am avut mai mult.
Cred ca destinul, universul, providenta, legea compensatiei, habar nu am cine, dar cu siguranta cineva mai presus de noi ne da fiecaruia dupa cat putem duce, dupa cat avem nevoie si dupa cat meritam.
Undeva exista o lege a compensatiei in toate. Daca nu ai suficiente resurse materiale, cu siguranta ai prieteni, cunostinte sau chiar simpli straini care te ajuta neconditionat la un anumit moment. Daca nu ai parte de afectiune, intelegere si respect in familie, cu siguranta gasesti aceste resorturi sufletesti la altii care nu au nicio legatura de sange cu tine, insa cu care ai nepretuite legaturi de suflet. Daca esti neputincios, slab si sarac cu duhul, se vor ivi in calea ta oportunitati si oameni si evenimente care te vor ajuta sa iti depasesti conditia, sa supravietuiesti si sa duci un trai decent.
Nimic nu este intamplator in viata. Totul este sa deschizi ochii mintii, ai sufletului si ai intuitiei, astfel incat sa devii constient de tot ceea ce ti se intampla, de lectiile pe care trebuie sa le inveti din experientele avute si mai ales sa devii constient de tine ca om (mental, emotional, fizic).
Nu de multe ori in viata am trecut prin aceleasi experiente, insa in circumstante diferite, cu oameni diferiti, intamplari diferite. In toate exista un tipar repetitiv, de care mi-am dat seama la un moment dat, intr-o clipa de automeditatie impusa. Acesta era indiciul dat de providenta pentru a-mi invata lectia si a intelege ce anume trebuie sa fac astfel incat sa nu mai trec prin aceleasi experiente "over-and-over again" (cum zice englezu' :) ) Din momentul in care am inteles lectia, am inteles si calea de urmat, iar acel tipar al evenimentelor a incetat. Desigur, au urmat alte tipare, alte experiente, alte lectii si probabil inca vor mai urma. Doar se zice ca "omul cat traieste, invata". :)
Rolul fiintei umane ar trebui sa fie implinirea, desavarsirea spirituala, emotionala, insa in epoca aceasta sufletul este lasat pe ultimul loc al prioritatilor. Vrem mai mult material, vrem case cat mai frumoase, masini cat mai sofisticate, ultima generatie de gadgeturi, aparatura ultramoderna, haine de firma, ultimele parfumuri la moda etc.
Vrem sa epatam prin imagine si materialism, insa cu sufletul ce facem? Pe el cu cel il utilam? Il lasam acolo, undeva pe o tejghea prafuita, ultima din camara dorintelor noastre, si uitam de el.
Insa nu putem uita afurisita aia de "roata care se intoarce", de legea aia nescrisa a lui Murphy, care, la un moment dat, se aplica cu autoritate de lucru judecat. Atunci sufletul urla din intunericul unde l-am uitat, se zbate si doare si iese la lumina si oprima tot materialismul si devine o prioritate si abia atunci ai revelatia : oricate lucruri materiale ai poseda, daca nu ai sufletul linistit, impacat si implinit, nu ai nimic.
Asadar, fii preocupat de materialismul din viata ta, insa ingrijeste-te in aceeasi masura si de suflet. Calatoreste, iubeste, citeste, fa-ti hobbiuri, iesi cu prietenii, asculta muzica buna, bea un vin bun, joaca-te cu copiii, alinta un animalut, fa lucuri dragi tie. Ingrijeste-te de suflet. Pana nu e prea tarziu, pana cand regretele nu te coplesesc, pana cand ti se scurge viata din piept ... si atunci cu ce ramai ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Your comment awaits for aproval. Stay tuned :)