"Buna ziua"
"Buna ziua"
Ete na ! Cine-oi mai fi si asta de vorbeste odata cu mine. Ia uite ... e tipul ala !!!
Ce-avem noi aiceeeeeaaa ... ia uite ... e increzuta !!!
Intorc capul astfel incat sa nu observe cum am inceput sa ma inrosesc pana in varful urechilor. Daca isi mai intinde mult zambetul ala pe fata, cred ca am sa ajung grena de rusine. Care era coincidenta sa ajung fata in fata cu el ?!?!?!
"Atitudinea e totul", imi zic din nou si adunandu-mi curajul imi indrept spatele, ridic capul si intr-o indrazneala fantastica ma uit la el sfidator cu un zambet de ICE QUEEN.
De aproape e si mai draguta. Da' ce dracu' o fi avand de-i asa de batoasa ?! Femeia asta pare inabordabila, un sloi de gheata , neicusorule. Oare cum s-o topi ?!?! Zambesc lejer, dandu-i de inteles ca i-am vazut micile "acrobatii" de afara. Ce-i asta? Sa nu-mi spui ca sloiul a facut temperatura ?! S-a-nrosit in obraji ?! Neeeeee ... falsa impresie ... Aleu ... pana si zambetul asta al ei e in stare sa inghete orice fel de ganduri ... oricat de fierbinti ... ai avea ! O ignor, indreptandu-mi atentia catre seful de sala. " Am facut o rezervare pe numele X".
Ma ignora !!! Si mai are si tupeul sa intre in vorba cu seful de sala inaintea mea ! Pe ce nume zicea ca a facut rezervarea ?!?!?!
Dumnezeuleeeee ... cat de pus pe şotii poti fi azi ?!
Asta e EL ?!?!
Mai am putin pana sa izbucnesc intr-un ras isteric. Cu greu ma abtin sa nu-mi ridic mainile la cer , insa imi ridic ochii intrebatori catre un Dumnezeu aflat dincolo de tavanul iluminat al restaurantului, admonestandu-l amuzata in gand "Bineeeee, bineeeeee ... asta-mi esti ?!"
Seful de sala il invita pe EL sa il urmeze spre masa rezervata.
"Hm-hm-hm", incerc sa ma bag in seama.
"Scuza-ma, cred ca cu tine trebuie sa ma intalnesc!", zic in cel mai natural si prostesc mod posibil, uitandu-ma putin fastacita la EL , dand probabil impresia si de un inceput de retard mintal , dupa cum am citit in privirea lui cand s-a uitat la mine.
"Tu esti EA?", ma intreaba EL atat de uimit incat am avut impresia ca trebuie sa-i dau vreo palma sa-si revina.
Asta ma enerveaza. Da' ce? Sunt asa de naspa incat mai are putin si fuge mancand pamantul de parca l-a vazut pe Scaraotchi in persoana ?! Ce-s eu? Si uite asa , dintr-o data fastaceala e inlocuita de furie. Parca as fi o oala sub presiune, nu-mi trebuie prea mult sa explodez !!! Doamne, am un temperament ciudat ! Calmeaza-te ! Dai semnale naspa si interpretezi totul aiurea. Respir profund, incercand sa-mi tin nervii in frau.
"Da, eu sunt EA!" zic incet, reusind sa afisez un zambet care, sper din tot sufletul sa nu fi fost chiar atat de fals pe cat l-am simtit. "Imi pare bine de cunostinta!", zic zambind din nou. De data asta zambetul imi vine in mod natural. Mi-am revenit !
Vocea asta ... o stiu ... ce-a zis ?! Crede ca ... Dumnezeule ... "Tu esti EA?", imi iese intrebarea pe gura fara sa gandesc, uitandu-ma incredul la EA. Adica, toate gandurile alea de pana acum erau despre ... EA ?! Da' nu-i deloc cum mi-a fost descrisa. Adica, adica, nu stiu ... imi faurisem o alta imagine in minte. Ii vad schimbarea de atitudine ... deci nu-i chiar asa imuna cum credeam, clocoteste ceva dincolo de iceberg-ul asta afisat ostentativ.
Doamne, iar vocea asta, insa zambetul ... nu-i al ei. Disimuleaza bine. Oare ce altceva o fi mai simuland ?! , ma trezesc intrebandu-ma zambind.
"Si mie imi pare bine de cunostinta", zic si vad cum gura i se arcuieste frumos intr-un suras. De data asta, surasul e al ei. Gheturile s-au topit.
Nota autorului : Incep astazi seria povestirilor inspirate din viata celor cu care m-am intersectat de-a lungul existentei mele. Nu sunt experientele mele personale, cu toate ca in unele din ele ma regasesc si eu :) Am ales sa efectuez naratiunea la persoana I pentru ca mi se pare mai expresiva, mai implicata, mai adevarata. Sper sa va placa si sa cititi in continuare "Momente din viata".
Astept critici, comentarii, chiar intamplari de ale voastre pentru care sa imi dati permisiunea de a le romanta si include in aceasta culegere.
Dumnezeuleeeee ... cat de pus pe şotii poti fi azi ?!
Asta e EL ?!?!
Mai am putin pana sa izbucnesc intr-un ras isteric. Cu greu ma abtin sa nu-mi ridic mainile la cer , insa imi ridic ochii intrebatori catre un Dumnezeu aflat dincolo de tavanul iluminat al restaurantului, admonestandu-l amuzata in gand "Bineeeee, bineeeeee ... asta-mi esti ?!"
Seful de sala il invita pe EL sa il urmeze spre masa rezervata.
"Hm-hm-hm", incerc sa ma bag in seama.
"Scuza-ma, cred ca cu tine trebuie sa ma intalnesc!", zic in cel mai natural si prostesc mod posibil, uitandu-ma putin fastacita la EL , dand probabil impresia si de un inceput de retard mintal , dupa cum am citit in privirea lui cand s-a uitat la mine.
"Tu esti EA?", ma intreaba EL atat de uimit incat am avut impresia ca trebuie sa-i dau vreo palma sa-si revina.
Asta ma enerveaza. Da' ce? Sunt asa de naspa incat mai are putin si fuge mancand pamantul de parca l-a vazut pe Scaraotchi in persoana ?! Ce-s eu? Si uite asa , dintr-o data fastaceala e inlocuita de furie. Parca as fi o oala sub presiune, nu-mi trebuie prea mult sa explodez !!! Doamne, am un temperament ciudat ! Calmeaza-te ! Dai semnale naspa si interpretezi totul aiurea. Respir profund, incercand sa-mi tin nervii in frau.
"Da, eu sunt EA!" zic incet, reusind sa afisez un zambet care, sper din tot sufletul sa nu fi fost chiar atat de fals pe cat l-am simtit. "Imi pare bine de cunostinta!", zic zambind din nou. De data asta zambetul imi vine in mod natural. Mi-am revenit !
Vocea asta ... o stiu ... ce-a zis ?! Crede ca ... Dumnezeule ... "Tu esti EA?", imi iese intrebarea pe gura fara sa gandesc, uitandu-ma incredul la EA. Adica, toate gandurile alea de pana acum erau despre ... EA ?! Da' nu-i deloc cum mi-a fost descrisa. Adica, adica, nu stiu ... imi faurisem o alta imagine in minte. Ii vad schimbarea de atitudine ... deci nu-i chiar asa imuna cum credeam, clocoteste ceva dincolo de iceberg-ul asta afisat ostentativ.
Doamne, iar vocea asta, insa zambetul ... nu-i al ei. Disimuleaza bine. Oare ce altceva o fi mai simuland ?! , ma trezesc intrebandu-ma zambind.
"Si mie imi pare bine de cunostinta", zic si vad cum gura i se arcuieste frumos intr-un suras. De data asta, surasul e al ei. Gheturile s-au topit.
- va urma -
Nota autorului : Incep astazi seria povestirilor inspirate din viata celor cu care m-am intersectat de-a lungul existentei mele. Nu sunt experientele mele personale, cu toate ca in unele din ele ma regasesc si eu :) Am ales sa efectuez naratiunea la persoana I pentru ca mi se pare mai expresiva, mai implicata, mai adevarata. Sper sa va placa si sa cititi in continuare "Momente din viata".
Astept critici, comentarii, chiar intamplari de ale voastre pentru care sa imi dati permisiunea de a le romanta si include in aceasta culegere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Your comment awaits for aproval. Stay tuned :)