Momente din viata

             Ce senzatie placuta. Ce caldura mangaietoare. Prin pleoapele inchise iradiaza o lumina galbena-portocalie. Nu deschid ochii, nu inca. E atat de bine. Mai stau putin ... Un zambet lenes incepe sa prinda contur.

              Incet-incet lumea de afara isi face simtita prezenta. Se aude un copil razand, fosnetul inconfundabil al unui ziar, respiratia linistita a unui somn profund, zgomotul rotilor de tren ... si mai presus de toate aud ... linistea mea. In sfarsit, dupa atatea luni in care a fot incarcerata in depresii, in lacrimi, in deziluzii, in intuneric. Linistea este in sfarsit libera, iese la liman odata cu razele soarelui care-mi mangaie fata. Am renascut !

             Deschid ochii, iar privirea-mi se pierde undeva pe fereastra , peste peisajul anost de afara, pana la linia orizontului de unde rasare deja soarele. Primele raze sunt magnifice, izbucnesc din maruntaiele pamantului, se arunca spre inaltimile vazduhului, zboara deasupra campului, se izbesc de paravanul de sticla al compartimentului si se descompun miraculos in particule ireale de energie care-mi ating fiinta pana in cele mai intunecate colturi, aducand odata cu lumina, linistea, renasterea.

            Inchid din nou ochii. E bine sa fii VIU.

            Cu un an in urma.

           Se spune ca ce ti-e scris, in frunte ti-e pus. La naiba ! As vrea ca zicala asta sa nu fie chiar atat de adevarata !

           "Alooooo ... ce faci, nenea, nu te uiti pe unde mergi ?!" strig singura apasand totodata prelung claxonul. Frate, chiar toti inconstientii si aiuritii sunt la ora asta in trafic ? Enervarea mi se disipeaza repede ! Oricum, ce rost are? P'ala nu-l afecteaza si mie imi provoaca o durere de cap. Mai bine nu !

          Sunt singura si ma indrep spre casa. Hmm ... o baie fierbinte, un pahar de vin si un somn bun. Ar fi ideal. In schimb va fi o alergatura prin casa pentru a-mi face bagajul, o ora de munca intensiva la sala, un dus rapid, aranjat si machiat pe fast forward si o intalnire ... pentru prima data dupa mult timp. Si mai e si "blind date". Referintele despre el sunt ok, adica cine mi-a aranjat asta mi l-a laudat ca e "handsom", inteligent, amuzant etc., etc., etc. Mult prea perfect (daca pot spune asa), ca sa fie adevarat ! Vom vedea. Momentan, sunt mult prea grabita sa incep sa ma impacientez din cauza asta.

         In goana teribila de acasa am uitat sa-mi iau agrafa de par. Cum ma zbantui eu acum la sala cu parul fluturandu-mi in ochi ?!?!?! Cotrobai prin geanta ... aaaa ... bine ca am gasit ceva sa-mi tina in frau pletele rebele. Ajung la sala pe ultima suta de metri ... ca de obicei ! Mai am timp doar sa-mi schimb incaltarile. Sa-mi trag sufletul ? ... nicidecum !

         "Salut", spun aproape strigand catre instructoare. Ea se uita la mine zambind ... deja ma stie ... se astepta sa intru in sala ca o furtuna si sa prind deja ritmul miscarilor de inceput ale programului.

         Doamne ... eu nu eram asa !!! Adica, imi placea sa am timp sa fac lucrurile pe indelete, sa am ragazul necesar de a trece de la o activitate la alta ... sa fiu mai potolita. De la un timp incoace sunt tot intr-o agitatie, dar ... nu-mi displace deloc ! Mai mereu mi se reprosa ca sunt prea statica ... s-a rezolvat si asta ! :)

         Imi place sa merg la sala, ma relaxeaza ... miscarea imi face bine, imi place muzica, imi place atmosfera, imi place tot. Ma uit in oglinzile mari din sala. Silueta mea a inceput sa prinda un alt contur. Sunt multumita de ceea ce vad, dar se poate si mai bine, muuuuult mai bine. Dar, avand in vedere de unde am pornit, rezultatul e mai mult decat satisfacator ! Doi ani de munca asidua isi spun cuvantul !

         Timpul trece ca o naluca! Nu stiu cand am inceput, nu stiu cand am terminat ! Deja ma indrept spre casa. Trebuie sa ma aranjez !

       Parca incep sa ma cuprinda emotiile. "CE AI ?!" ma admonestez singura. "Doar nu mai ai 14 ani sa-ti transpire palmele si sa ai un usor inceput de tahicardie! E doar un om, pardon un barbat ! Nici macar nu stii cum e ! Poate nici n-o sa-ti placa, poate nici n-o sa va intelegeti, poate n-o sa te placa el ! Aleeeeuuuuu ... prea multi de poate! Vino-ti in fire! Ai grijaaaaaaaa !" Uffffff ... prea tarziu ! La naiba ... mi-am intins tusul de ochi aiurea ... acum trebuie s-o iau de la capat ! Gata cu gandurile ... vorba aceea "noi muncim, nu gandim", deci nu mai gandi, ci doar machiaza-te si pleaca odata sa nu te astepte omul ala ca pe Regina Angliei !

        Cu ce , Doamne iarta-ma, sa ma imbrac ? Cotrobai prin sifonier! Nu ma pot hotari. Ce ma avantajeaza, ce este placut, șic si nu prea provocator, dar nici prea conservator, nici prea-prea, nici foarte-foarte ! Doooaaamneeee, oare toate femeile sunt asa ? Sper din tot sufletul sa nu fiu eu exceptia ! Gata, am gasit ... o rochita usoara, care imi pune in valoare noile forme cu greu obtinute, destul de serioasa, dar si destul de eleganta. Un ultim ochi critic in oglinda, un retus mic al machiajului, geanta pe umar si ... "curaj gaina ca te tai" ... ies timorata pe usa, indreptandu-ma spre ceea ce avea sa fie un "pas mic pentru lume, dar un pas urias pentru viata mea."

 - va urma -

Nota autorului : Incep astazi seria povestirilor inspirate din viata celor cu care m-am intersectat de-a lungul existentei mele. Nu sunt experientele mele personale, cu toate ca in unele din ele ma regasesc si eu :) Am ales sa efectuez naratiunea la persoana I pentru ca mi se pare mai expresiva, mai implicata, mai adevarata. Sper sa va placa si sa cititi in continuare "Momente din viata".

                                Astept critici, comentarii, chiar intamplari de ale voastre pentru care sa imi dati permisiunea de a le romanta si include in aceasta culegere.